miercuri, 19 aprilie 2017

Camelia Florescu - Anotimpul iubirii





 Osândiți călători între ștreanguri de vise
 Urcă-n mine un dor  și din sângele-valuri,
 Jumătăți de cuvânt stau de suflet desprinse.



 Devenisem noi doi, printr-o nu-ș ce minune, 
 Peticisem cumva tot trecutul pe cruce          
 Și la ceas de-ntrebări și de închinăciune       
 Mi-a răspuns Dumnezeu, că-mi va da cât pot duce.  

 Și pe raftul de sus (cel cu versuri neroade)
 Am găsit doi ciorchini sub o slovă aleasă
 Mi-am nuntit din măceși pentru suflet năvoade
 De sub brazde pornind, către ceața cea deasă 

 Funii aspre de nopți ruginite. Ne leagă
 Amânări și zidiri, până-n pragul orbirii.
 Când în noi cresc lăstuni, cine să înțeleagă 
 Dacă este sau nu anotimpul iubirii?    

  Camelia Florescu
24.martie.2017




3 comentarii:

  1. "...printr-o nu-ș ce minune," - scartaie. In rest, e ok

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu ce ar trebui inlocuit?

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu ce ar trebui inlocuit?

    RăspundețiȘtergere

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.