joi, 9 martie 2017

Harry Ross - Maxime și cugetări 27.02.017



Scepticii din vechea Eladă suspectau și un pahar cu limonadă.

Strâmbătatea îți  fură judecata.

Suntem dotați de la natură cu puțină iubire și multă ură.

Viața-i rânduită cu neștiință de carte. Și cel lipsit de merit are din ea parte.

Morala te sucește, te învârtește, crezând că asta ne priește.

Publicul vine la teatru ca să vadă, dar să și să plângă la o dramă.

Orice s-ar spune, viața simplă din trecut ne-a priit și ne-a plăcut.

Nu aștepta  milă de la o cămilă.

Arta țintuită-n normă pare uniformă.

De la Hamlet încoace, în orice țară e un soi de  Danemarcă, unde ceva pute, parcă.

În orice rol e un gol rece peste care nu se trece..

De unde apare o furtună, mătură totul și dispare ca o nălucă.

Ne suportăm reciproc în baza unui troc.

Prin câte bariere am trecut până ce neamul s-a refăcut.


Urcăm în deal, coborâm îm  vale, desaga-i plină de jale.


Pe câte o cărare dai, pe neașteptate, de un lup de mare.

Ne iubim, ne  ciondănim, apoi iarși ne iubim. Această alternanță ne ține în balanță.

Uneori suntem supuși curbelor de sacrifiiu, chiar de  n-avem nici  un singur viciu.

Nimic mai sănătos decât mersul pe jos.

Dacă timpul ar merge în revers, am ști cum s-a născut acest univers.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.