vineri, 3 martie 2017

Harry Ross - Maxime și cugetări 24.02.017

Culmea artei culinare: mult dichis, puțină mâncare

Caracterul e un avanpost cu rost, integru și pur sau brăzdat cu  găuri ca un ciur.

Fericiți am fi  ca niște boi, de anii tinereții ni s-ar da  înapoi.

Raiul e în cer unde păsările zburdă fără legi de fier.


Viața e o minge de foc cu care ne rostogolim din loc în loc.

Opoziția luptătoare se zbate de ani să pună mâna pe sacul cu bani.

Copiilor mereu să le dai, dar pretenții de la ei să n-ai.

Scrie dacă ai  ceva de zis, dar nu repeta ce altul au mai scris.

Și în cultură-i multă aventură.

Spiritul e mereu nemulțumit, din tot ce  a cautat, nimic nu a găsit.

Păsările migratoare trăiesc în cultul vieții pentru soare.

Mărșăluim spre viitor  cu brațele deschise  și iluzii în culori.

Viața-i brambureală, dar o trăim cu fală.

Sufletul pereche nu-i după ureche.

De fluturii din cap în veci nu scapi.


O reală febră ne pândește, când un necunoscut sosește.

Onoarea nu mai este ce a fost. Banul a trecut în post.

Om cu om trăiește în dușmănie căci ura a urcat la domnie.

Jurămintele au pălit și ele. Sunt bune de surcele.

Umbrele bătrâneții acoperă treptat luminile vieții.

Bombănim că așa ni-i firea, ne topim  când vine iubirea.

Omule, sus pe creste nu căuta neveste.

Așa  sărac și blestemat, trecutul în lumea bună ne-a săltat.

Farul vieții se ivește din adâncul ceții.

Când furtunile se pornesc, e jale, ele mătură și omenia  din cale.

Sufletul caută mângâierea, trupul, desfrânarea.

În concertul   păsărilor regăsim muzica sferelor.

Legat  prin mii de foire de natură, omul este o ființă necioplită, totuși pură.

Înfășurați  în  somn, ne ducem veșnicia fericită aproape  de Donn.
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.