sâmbătă, 18 februarie 2017

Al. Vlahuță - Cârmacii

Fragment
”Vai, nenorocita tara, rele zile-ai mai ajuns! A lor gheare-nfipte-n pieptu-ti fara mila l-au strapuns Si-n bucati impart, infamii, carnea ta, avutul tau! Tot ce s-a gasit pe lume mai stricat, mai crud, mai rau, Asti nemernici fara suflet, fara nici un capatai, Tin a tale zile-n mana, s-a ta cinste sub calcai. Si calari pe tine, tara, se cred zei aceste bestii, Cum se cred ades copiii imparati calari pe trestii.
Ei sunt mari si tari, si nu au nici rusine, nici sfiala Ca-ntr-o zi, poate, urmasii le vor cere socoteala De-a lor fapte. Ce le pasa? Lopatari, la carma tarii Sunt stapani pe vas, pe vanturi, si pe valurile marii! Si cand cugeti c-acesti trantori, asta haita de samsari Prin tertipuri si prin intrigi au ajuns puternici, mari, Si cand vezi pe-a vietii scara unde-au fost si unde sunt, Cand ii vezi cu ce mandrie, cu ce ochi semeti si crunt Privesc azi din inaltime spre norodul tavalit In mizeriile-n care ei, calaii, l-au trantit, Cand te uiti cum se rasfata, cum isi fac de cap miseii, Vai, incepi sa crezi ca-n ceruri adormit-au de mult zeii! S-apoi, dupa ce-au dat palme, si-au scuipat in fata tarii, Dupa ce-a-mbrancit poporul in prapastia pierzarii, Dupa ce n-a ramas lucru nebatjocorit de ei, Au curajul acesti oameni de nimic, acesti misei Au curaju-n fata lumii ca sa strige-n gura mare: Ne vrea tara! Ii vrea tara? Auziti nerusinare! Vai, de-ar fi pe voia tarii, stiti voi unde v-ati trezi! Intr-o ocna da! acolo oasele v-ar putrezi! Cum sa mai vedem in tara cinste, munca, propasire, Cand spoiala azi e totul, cand vezi ca prin lingusire Si fatarnicii, netotii, au ajuns asa departe! Cum sa-ti mai trudesti viata ca sa-nveti putina carte Cand te uiti ca-n asta tara, data prada celor rai, Inteleptii sunt victime, ticalosii sunt calai! Fii viclean, corupt, sperjur, pune-ti masca, fa-te bland, Pleaca-ti fruntea ta cucernic, bate-ti pieptul tau strigand: Scumpa, draga Romanie, idolul vietii mele! Si cand vei fi Leu, pisica, scoate-ti ghearele din piele! Iata norma dupa care poti s-ajungi unde poftesti! S-apoi, ca sa n-ai mustrare, nici vreodata sa rosesti, Inainte de-a purcede pe-ale crimei negre cai, Cearca-ti sabia in gatul constiintei tale-ntai! Asta-i lectia pe care o lasati posteritatii! Ah, cumplit v-ati ras de lege si de cumpana dreptatii, Si de oameni, si de tara, si de tot ce-i sfant pe lume! Peste veacuri departate vor pluti a voastre nume, Si vor spune ca sub soare n-au stat rai, calai, banditi, Nici atat de cruzi la suflet, nici atat de iscusiti.” (Lui V. A. Urechia)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.