marți, 24 ianuarie 2017

Vasile IONAC : Din freamătul iernii îți scriu și aștept


Din freamătul iernii îți scriu și aștept:
Mi-e bine p”alocuri, p”alocuri oftez.
Strecor prin cuvinte sticliri de poet
Și nu mai am țeluri... spre ce să cutez?...

O inima veche se zbate în piept
Stârnind doar ecouri și umbre de crez.

Un gând răscolește târziul deștept
Spre țara cu ziduri...am uitat să visez.
Iubito, regretu-i spălare de timp
Iar urletul iernii ne ține captivi.
Mă doare un foșnet, n-am piese de schimb
S-aduc o pădure și cuci primitivi...
Ni-e iarnă în carne, noi numai naivi
Ne pierdem cu clipa-ntr-un vag labirint.
24 ianuar 2017

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.