sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Răzvan Ducan : Și totuși, când s-a născut MIHAI EMINESCU?


Din anul 2010, în ţara noastră, la 15 ianuarie se sărbătoreşte „Ziua Culturii Naţionale”. În Republica Moldova, din 2013, la 15 ianuarie se sărbătoreşte „Ziua Naţională a Culturii”. De fapt e aceeaşi Mărie, cu altă pălărie, de oriunde ai privi pământul nostru românesc...„de la Nistru pân` la Tisa”. Şi nu numai atât, fiindcă este practic Ziua Culturii Românilor, oriunde s-ar afla!


Alegerea zilei de 15 ianuarie nu este întâmplătoare, fiind data, sărbătorită oficial, la care s-a născut Mihai Eminescu. Spun data oficială, fiindcă cu adevărat se pare că Mihai Eminescu nu s-a născut nici la 15 ianuarie şi nici în anul 1850, de asemenea, sărbătorit ca an oficial!
Mult mai plauzibilă este data de la 20 decembrie 1849, ca dată de naştere a poetului nostru naţional! El însuşi a scris cu mâna lui în Registrul „Junimii”, la numărul de ordine 49, în anul 1871, „Mihail Eminescu-1849-Decembrie-20-Sf.Ignat-Botoşani” (Sf. Ignat este scris sus, intercalat, între Decembrie şi 20, poate tocmai pentru a „întări” data civilă cu semnificaţia religioasă!).
Un alt argument în favoarea acestei date o constituie afirmaţia mătuşei lui Eminescu, maica Fevronia Iuraşcu de la schitul Agafton, aflat în apropiere de Botoşani, (sora mamei sale, Raluca Iuraşcu) care a fost de faţă atât la naşterea sa (unde l-a şi moşit), cât şi la botez. De altfel, aceasta figurează în catastifele mănăstirii, întocmite de stareţă, ca fiind plecată „la neamuri” în perioada de dinaintea Crăciunului anului 1849, atunci când s-a născut Eminescu. La doi ani de la moartea poetului, în 1891, într-o scrisoare adresată Prefectului (perioada imediat de după moartea lui Eminescu a fost una de frenezie în culegerea de date privind viaţa acestuia) secretara mănăstitii Agafton, Agapia Gherghel, dă asigurări că Eminescu s-a născut la Botoşani, deoarece maica Fevronia Iuraşcu i-a confirmat verbal acest lucru, ca, de altfel, şi prezenţa sa la naştere. Chiar Eminescu însuşi confirmă anul naşterii sale şi în însemnările lăsate în manuscrisul (înregistrat ca) Mss.2255, fila 347, unde notează şi o predicţie de-a sa, neîndeplinită: „1849...1883-1849- 34 ani...78 de ani viaţa mea întreagă, atât am să trăiesc”.
O foarte importantă mărturie în sprijinul acestei date este cea făcută de fratele, Matei Eminovici, care vorbeşte despre o Psaltire veche (cunoscută de toţi membrii familiei), nepăstrată fizic, din păcate, unde Gheorghe Eminovici, tatăl poetului, ar fi trecut consecutiv datele de naştere ale tuturor copiilor săi şi unde „...jos pe pagina a 5-a stă scris: „Astăzi 20 Decembrie anul 1849 la patru ceasuri şi cinci-spre-zece minute evropieneşti s`au născut fiul nostru Mihai”. (Exactitatea, „la minut” al consemnării naşterii lui Eminescu, notată de Gheorghe Eminovici sugerează că acesta a fost prezent la eveniment, probabil într-o încăpere alăturată, ceea ce contrazice opinia lui George Călinescu cum că la 21 decembrie 1849 Gheoghe Eminovici se afla la Iaşi, pentru a semna o procură avocatului Panaite Cristea din Iaşi, care îi apăra interesele în procesul cu stolnicul C.Bobeică, ce se judeca la Divanul de Apelaţie, deşi acest document putea fi semnat şi pe 22 decembrie sau chiar 23 decembrie, când a fost depus. Dar ar mai fi fost şi posibilitatea ca după naşterea pruncului Mihai, în dimineaţa de marţi, cu diligenţa ce pleca din Botoşani marţi la prânz, în aproximativ 20 de ore de mers, Gheorghe Eminovici să ajungă şi la Iaşi, ca să-şi apere interesele!!).
Ideea de „protecţie divină şi fizică” l-a făcut probabil pe Gheorghe Eminovici să facă aceste notaţii importante pe o carte de căpătâi din viaţa sa, viaţă trăită într-o destul de mare religiozitate. (Obiceiul de a nota date importante din viaţa persoanelor dragi, pe cărţile religioase, se păstrează şi astăzi în obiceiul românilor puternic religioşi, mai ales de la ţară, unde bibliile, cu predilecţie, sunt cărţile după care se ghidează în înţelegerea lumii.).
Casa în care s-a născut Mihai Eminescu se afla via-a-vis de Biserica Uspenia, în plin vad comercial al târgului Botoşani, pe Calea Naţională la nr.179, fiind cumpărată de Gheorghe Eminovici în 1842, cu o parte din banii de zestre a soţiei sale, Raluca Eminovici, casă pe care o va păstra până în 1855, locuind în ea numai în perioadele de iarnă. (Casa se învecina cu proprietatea neguţătorului evreu Ştrul Leib, căruia, Gheorghe Eminovici îi va şi vinde, ulterior, o parte din grădină.)
Sunt şi alte argumente care denotă că Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani, la 20 decembrie, în anul 1849. Într-o scrisoare din 29 aprilie 1909, a lui Matei Eminovici (fratele poetului) către magistratul botoşenean Corneliu Botez, cel care va strânge mărturii despre Eminescu, şi va publica în anul 1909, la Ed. Socec Bucureşti cartea „Omagiu lui Mihai Eminescu” se menţionează: ”Tata luase în antrepriză axisul băuturilor spirtoase din Botoşani......şi cu banii câştigaţi din acestă afacere a făcut casele din Botoşani, unde s-a născut Mihaiu...”. Etc.
Iosif Vulcan, „naşul său literar”, în numărul omagial, 2, 1885 al revistei „Familia”, menţionează că Mihai Eminescu
„s-a născut în 1849 în oraşul Botoşani, tot acolo şi-a început şi studiile elementare...”.
Naşterea lui Eminescu în anul 1849 este trecută, de asemenea, şi pe soclul de marmură a statuii de bronz, cu bustul poetului, dezvelit la Botoşani, la 11 septembrie 1890. Informaţia anului naşterii poetului este cu atât mai importantă cu cât ea apare „la el acasă”, în Botoşani, la un an de la moartea lui, când informaţiile despre el erau „proaspete”, la realizarea statuii contribuind „studenţii universitari români Bucureşti-Iaşi”, având loc o solemnitate la care au participat reprezentanţii principalelor gazete ale vremii: ”Revista literară”, „Revista tinerimea”, „Românul”, „Naţionalul”, „Era nouă” din Iaşi, etc. În acestă inflaţie de capete luminate şi ziarişti, o astfel de dată a naşterii lui Eminescu, 1849, nu ar fi avut cum să scape „ochilor vigilenţi”, dacă nu ar fi fost adevărată!!
La Muzeul Municipal din Târnăveni, există, de asemenea, un „Caiet pentru Literatură Română” cu un înscris olograf realizat de către Leontina Tr. Pop (născută Moldovan,1872-1951), unul dintrei cei 8 copii ai luptătorului paşoptist Vasile Moldovan (1824-1895), în care sunt consemnate (anul scrierii fiind 1887, pe când aceasta era la şcoală la Sibiu) repere biografice şi culturale ale unor personalită culturale şi istorice româneşti. Printre acestea este şi Mihai Eminescu , la care se află menţiunea că „s-a născut în 20 decembrie 1849 în satul Ipoteşti lângă Botoşani în Moldova...”. (Trebuie ţinut cont că informaţia, ca şi biografia care îi urmează, este consemnată în timpul vieţii poetului, într-o perioadă în care lumea începea să fie tot mai interesată de Eminescu! De aceea, probabilitatea de a greşi, era, să zicem, mai mică!)
Şi totuşi, de ce atunci este aproape legiferată data de 15 ianuarie, 1850, ca zi de naştere a lui Eminescu?
Cu argumente greu de combătut, răspunsul îl dă (şi) colecţionarul, numismatul şi cercetătorul în viaţa genialului Mihai Eminescu, ing. Nicolae Iosub din Botoşani, în admirabila sa carte „Data şi locul naşterii lui „Mihai Eminescu”, Ed. Axa, Botoşani, 2011.
Astfel, în Registrul pentru naşteri şi botez pe anul 1850 de la Biserica Uspenia(„Adormirea Maicii Domnului” este hramul în româneşte al bisericii) din Botoşani este trecută data de 15 ianuarie, ca zi de naştere a lui Eminescu şi 21 ianuarie 1850, ca zi de botez. Acesta este singurul document (sau înscris) oficial privind naşterea lui Mihai Eminescu, şi de aceea a fost luat ca...adevărat!! Dar să analizăm cu adevărat acest document, care constituie baza legiferării respectivei date.
Aşadar, dacă e să ne luăm după acesta, botezul s-a făcut la 6 zile de la naştere! Conform obiceiului, valabil şi astăzi, copiii, cu excepţia celor bolnavi, nu se botează mai devreme de 3-4 săptămâni de la naştere, de aceea devine suspectă apropierea dintre ziua de naştere (15) şi cea de botez (21), în condiţiile în care copilul Mihai Eminescu s-a născut sănătos, fără suspiciunea că ar putea muri, nejustificându-se ideea „că nu se cuvenea să moară nebotezat”! Ori, naşterea la 20 decembrie 1849, şi botezarea la o lună ar fi mult mai realistă, fiind în practica uzuală şi astăzi. Mai era şi o lege din Codul civil a lui Calimachi, care reglementa că înscrisul noului născut nu trebuia să depăşească o anumită perioadă de timp de la naştere, probabil de o lună .(!) La aceasta am adăuga şi faptul că a fost o iarnă grea şi nu se putea risca un botez, unde copilul ar fi trebuit scos din casă, dus la biserică, care, probabil, nu era prea încălzită pe timp de iarnă grea, dar şi îmbăierea în cristelniţă, ar fi putut creşte gradul de risc de boală, şi asta deoarece proaspăt născutul era încă foarte firav, la 6 zile de la naştere!
Mai e şi argumentul că familia Eminovici (Gheorghe, dar şi Raluca) erau oameni credincioşi, care ţineau cu sfinţenie sărbătorile creştine, Crăciunul, Anul Nou, Sf.Vasile, Boboteaza, Sf.Ioan, etc. Un posibil botez în această perioadă ar fi interferat nu prea fericit cu aceste zile de reală sărbătoare şi de meditaţie creştină, fie el un botez chiar al propriului copil.
Şi ar mai fi un „aspect”! În respectivul „Registru...” pe anul 1850, Mihail Eminovici (Eminescu) este trecut în poziţia a 3-a, pe poziţia întăi fiind consemnată o fetiţă născută pe 6 ianuarie şi botezată pe 13 ianuarie, iar la numărul doi un alt copil născut la 10 ianuarie şi botezat la 16 ianuarie. Distanţele nefireşti de mici între zilele de naştere şi cele de botez, 7 zile, respectiv 6 zile, conduc la concluzia că şi la aceştia numai datele de botez sunt corecte, cele ale naşterilor fiind false, gândite arbitrar să servească intereselor preotului bisericii Uspenia! Şi nu numai lui! În „Registrul de naşteri şi botez...” sunt consemnate 11 botezuri în anul 1850, deci cu o medie de aproape unul pe lună, dar numai în luna „ghenari” (ianuarie) sunt 3 copii botezaţi (!), consemnaţi ca şi născuţi în aceiaşi lună! A fost o propunere-impunere, de către părintele Ion Stamate, părinţilor şi celorlalţi doi copii, botezaţi în ianuarie 1850, dar născuţi „de facto” în decembrie 1849 (!) la care şi părinţii acestor doi copii au acceptat, având poate şi ei culpa neanunţării naşterilor, fiind şi ei prinşi de febra sărbătorilor. În aceste condiţii, amânarea anunţării naşterii, aproape se impunea.
Apoi, părintele Ion Stamate, cel care trebuia să facă (şi a făcut, probabil), conform legilor, către Primăria din Botoşani, la sfârşitul anului 1849, o situaţie centralizată cu noii născuţi, nu a trecut şi pe cei trei copii, născuţi în decembrie. Cu siguranţă, datorită lui, s-au trimis listele cu noi născuţii din decembrie 1849 înainte de a se încheia cu adevărat anul, deşi nu ar fi exclus ca, poate, chiar funţionarii de la Primăria din Botoşani să fi cerut acest lucru, pentru a-şi încheia şi ei din timp socotelile şi dările de seamă, înainte de „grija” sărbătorilor! Poate şi părinţii să fi avut o vină, nedeclarând că odraslele lor s-au născut în decembrie 1849 (pentru aceştia avea pe atunci o mai mică importanţă data exactă a naşterii copiilor lor).
Pe de altă parte, este foarte probabil ca părintele de la Uspenia să fi ştiut de naşterea copilului familiei Eminovici (deoarece locuiau în casa de „peste drum”), dar nu a putut face nimic decât să-l ajute pe Gheorghe Eminovici, care era un mirean credincios, dar şi să se ajute pe el, care a fost ocupat cu cele preoţeşti în perioada Crăciunului şi ale celorlalte sărbători creştine de după anul nou şi care înaintase deja poate cu mult înainte de sfârşitul lui decembrie (poate chiar înainte de 20 decembrie, de Sf.Ignat) lista centralizată cu noi născuţii pe anul 1849, Primăriei din Botoşani!?
Trecerea copilului Mihail Eminovici, în registrul din ianuarie 1850, luna imediat următoare naşterii de fapt, era aproape un lucru firesc, părintele Ion Stamate încercând în felul acesta de a-l întroduce în legalitate pe noul născut, Mihail Eminovici, fiind şi el astfel „acoperit”. Aşadar, înscrierea zilei de naştere a lui Mihai Eminescu, 15 ghenari (ianuarie) 1850, în „Registrul pentru naşteri şi botez” a bisericii s-a făcut de către preotul Ion Stamate, în complicitate cu Gheorghe Eminovici, preotul fiind şi duhovnicul familiei Eminovici. Botezul s-a făcut într-o sâmbătă, aşa cum spuneam, la 21 ghenari 1850. (La botez, pe lângă preotul Ion Stamate şi Gheorghe Eminovici, au mai participat Fevronia Iuraşcu şi Vasile Iuraşcu, tatăl Ralucăi Iuraşcu, pe post de naş, dar şi Dimitrie Stamate, fiul preotului Ion Stamate, care era diacon. Raluca Iuraşcu, mama lui Mihai, nu a participat neavând voie să intre în biserică decât după 40 de zile de la data naşterii copilului său, şi asta numai după ce i se citea o molitvă.)
Chiar şi prenumele, Mihai (Mihail) poate constitui un indiciu. Dacă s-ar fi născut în ianuarie ar fi primit, poate firesc, prenumele de Vasile sau Ioan. Prenumele de Mihai (Mihail) este unul care te duce cu gândul la Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, sărbătoriţi pe data de 8 noiembrie. Sigur, firesc ar fi fost să i se spună nou născutului Nicolae, după Sfântul Nicolae, sărbătorit la 5 decembrie, mai apropiat de 20 decembrie, dar familia Eminovici mai aveau un fiu cu prenumele acesta, Nicolae (n.1843). Gheorghe Eminovici (probabil, în consultare cu soţia sa) i-a pus copilului prenumele unui mare sfânt Mihail (Arhanghelul) „împlinitorul dreptăţii dumnezeieşti” , ce se sărbătoreşte la o dată apropiată de ziua de naştere a odraslei sale. (Există şi ipoteza, oarecum fantezistă, că Eminescu a fost botezat Mihai fiindcă s-a născut la 8 noiembrie 1849 la...Dumbrăveni! De altfel locuitorii acestei localităţi au ridicat în 1902 un bust poetului Mihai Eminescu, acreditând ideea- mai mult indusă de anumite persoane interesate de o glorie a localităţii, idee neprobată însă- că acesta s-a născut în localitatea lor! )
Într-o discuţie telefonică cu dl. Nicolae Iosub, domnia sa mi-a relatat şi posibilitatea ca Eminovici să se fi ferit de a-i declara preotului Stamate, real, data de naştere a fiului său, 20 decembrie 1849, deorece ar fi însemnat că acesta ar fi fost conceput în jurul datei de 20 martie (pe când era la Dumbrăveni, unde administra moşia lui Costache Balş), în plin post (Paştele au fost în 16 aprilie 1849), ceea ce ar fi însemnat încălcarea regulilor şi penitenţelor bisericeşti! Pe de altă parte, făcându-mă „avocatul” celor care cred în data oficială de naştere, 15 ianuarie 1850, aş putea spune că Eminescu a fost conceput, tocmai imediat după Paştele din 16 aprilie 1849 (părinţii religioşi, păstrând astfel penitenţa zilelor de Post), şi astfel se putea naşte la 15 ianuarie 1850!!
Un alt argument în favoare zilei de 20 decembrie 1849, ca zi de naştere este ....Horoscopul. Comparând zodiile: Săgetător (pentru 20 decembrie 1849) şi Capricorn (pentru 15 ianuarie 1850) şi cunoscând caracterul lui Eminescu, se va constata că cea dintâi are a serie de caracteristici proprii lui Eminescu, printre care „profesiunea legată de literatură şi jurnalistică”, dar şi „francheţea, cinstea”, „farmecul şi aptitudinea sa de a conversa inteligent”. Cei născuţi în Săgetător „nu suportă adversitatea” şi vor muri în sărăcie.
Răzvan Ducan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.