joi, 19 ianuarie 2017

Peştera din Apuseni unde gheaţa „arde“ ca un bulgăre de flăcări, una dintre marile minuni naturale ale României şi legendele sale

Gheţarul Focul Viu este una dintre marile comori naturale ale Munţilor Apuseni, care în bătaia razelor soarelui se transformă într-un bulgăre de flăcări. Peştera Focul Viu ocupă locul trei ca mărime în rândul gheţarelor subterane din ţară (25.000 de metri cubi), după Gheţarul Scărişoara şi Avenul Borţig.  

Cunoscută în vechile descrieri şi sub denumirea de Peştera Eschimoşilor, grota este alcătuită din două săli.    

În Sala Mică sunt stalagmite, în timp ce în Sala Mare se află impresionantul bloc de gheaţă, precum şi trunchiuri de copaci care au căzut prin fereastră din boltă.

“Turiştii pot vedea al treilea ghetar subteran ca mărime din România, după Scărişoara şi Borţig. Peştera prezintă o sală mare şi un morman de buşteni putreziţi, care au căzut prin fereastra din tavanul peşterii”, explică Mircea Petrescu, ghid Salvamont Bihor.

 recomandă vizitarea peşterii în jurul prânzului, când razele solare pătrund prin horn în peşteră. Explicaţia existenţei blocului de gheaţă este dată de două elemente: iarna, fereastra din tavan favorizează acumularea aerului rece, iar lipsa ventilării în peşteră menţine aerul rece captiv tot timpul anului.
În latura din dreapta se deschide un fel de crevasă, extrem de periculoasă, de 20 metri adâncime, care nu poate fi coborâtă decât cu ajutorul scărilor speologice.
Este locul în care tot timpul anului se găseşte zăpadă şi gheaţă.

 Gheţarul de Ia Focul Viu constituie un foarte important teren de cercetări ştiinţifice complexe, care permit obţinerea unor date complementare celor furnizate de Gheţarul de Ia Scărişoara în legătură cu mecanismul glaciaţiunii de cavernă şi cu paleoclimatul Munţilor Bihor.
Peştera Focului Viu stă sub semnul vechilor povestiri despre eroi de staturi formidabile care au trăit în vremurile de demult în aceste zonă.

Una dintre legende vorbeşte despre o familie de uriaşi pe care Decebal a adăpostit-o în Apuseni cu condiţia ca aceasta să-i păzească aurul ascuns în peşteră.
Într-o zi, oamenii care au venit să fure comoara l-au momit pe mezinul familiei cu mâncare otrăvită. Băiatul a murit, dar nici prădătorii nu au avut o soartă mai bună, găsindu-şi sfârşitul sub bolovanii care s-au prăvălit peste ei atunci când au intrat în peşteră. De durere că şi-a pierdut copilul, bătrânul uriaş a început să răscolească pământul şi aşa s-au format toate văile, dealurile şi peşterile din zonă.
Articol de: Claudia Bonchiș

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.