vineri, 27 ianuarie 2017

OMUL...

De regulă e naiv. Nu neapărat prost. Dar în îngustimea orizontului său, alege să creadă că toți ceilalți îi seamănă. Sau, preferă să ignore Răul, şi-i subapreciază puterea şi influența.
Omul bun e deseori un fricos. Care aşteaptă de la lume ceea ce el îi oferă lumii : bunătatea sa.
Din motivul ăsta cade de fraier : pentru că "vulturii", "hienele", adică "şmecherii", abia aşteaptă să se înfrupte din munca sa.


Omului bun îi lipseşte realismul, capacitatea de a vedea lucrurile aşa cum sunt, obiectiv. De aceea îl vedem de multe ori visător, utopic, ori pur şi simplu plictisit de viață.
În societate, omul bun este luat peste picior, sau călcat în picioare. Trecut cu vederea, şi trecut la categoria "etc.". Nereuşind să se impună, omul bun îşi pleacă capul, umil, obedient, limitându-se la a accepta pasiv totul, în virtutea destinului său care e construit din alegerile celorlalți.
Îşi primeşte răsplata abia la finalul existenței, când veghetorii săi vorbesc între ei:
"A fost un om bun.."
🔯Dumitru Daniel

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.