miercuri, 21 decembrie 2016

Ileana Alexe : BUCURAȚI- VĂ ! Vine Crăciunul...Vreme de bucurie și aduceri aminte.

BUCURAȚI- VĂ !
Vine Crăciunul...Vreme de bucurie și aduceri aminte.
Am trecut azi pe lângă cineva care ducea un brad uriaș. I-am prins privirea: încruntată , plină de gânduri.
Unde –i era bucuria? Poate o va găsi acasă, în strigătele de bucurie ale copilului fericit că Moșul i- a adus bradul.

Doamne, cum băteam din palme și țopăiam fericită când tata aducea
bradul !
Alerg prin zăpada amintirilor și mă opresc la poarta Zilei de Ajun . Intru. Zăpada scârțâie sub tălpi.
Din geamul casei , ca dintr-o ramă , mă privește o fetiță. Vreau să-i spun ce dor mi-a fost de ea, dar năsucul lipit de geam dispare. O strigase mama.
- Mai pune un lemn în sobele alea!
Mirosul de cald și bunătăți mă cheamă. Mama trebăluiește prin bucătărie, nu o deranjez. Vreau doar să iau urma mogâldeței.
O văd alergând din nou spre geam. Ce mult seamănă cu mine! Un fir de suflet blond, cu doi ochi imenși, albaștri.
Poarta grea de lemn se dă în lături și tata intră în curte , împingând de ghidon bicicleta veche.Îmbrăcat în scurta gri de stofă , cu căciula de miel bine îndesată pe cap și ca întotdeauna cu fularul legat peste guler, era tare arătos ...Pe fața roșie, ciupită de ger, ochii buni zâmbesc ochișorilor din geam. Strecoară cu greu bicicleta , fiindcă de ea era legat fedeleș un brad mare , stufos, plin de zăpadă.
Ajuns în casă , Bradul pare stingher. Parcă și ramurile-i sunt lăsate, dar, minune, când mogîldeața îl îmbrățișează și-i urează bun venit , Bradul pare să se însuflețească. Se scutură cu putere , crengile se ridică a îmbrățișare și camera se umple cu miros de cetină , șuier de vânt și fuioare de zăpadă.
Lipită de soba caldă , urmăresc cum mâinile dibace ale surorii mele umplu crengile cu globuri ,coșulețe cu dulciuri , lanțuri din hârtie colorată. Tata mă ia în brațe, mă ridică și cu-n strigăt de bucurie pun steluța în vârf.
Aprindem lumânările și bucuria ne inundă sufletele. În pacea Ajunului , lemnul din sobă pocnește și eu stau cuibărită în brațele tatei. Cum să vrei să pleci dincolo de amintire ?
Aud:
- Mulțumesc!
- Cine-i? Privesc nedumerită în jur.
- Sunt eu, Amintirea ta. Îți mulțumesc că ți-ai amintit de mine ! Am să fiu aici la fiecare sărbătoare să-ți aduc Bucuria . Du-o în ochi, în suflet și dăruiește-o celor din jurul tău .
Aripa de înger îmi șterge lacrima ce aluneca pe obraz, o lacrimă ca un bob de mărgăritar, fără suspin, o lacrimă de ...bucurie.
- Căutați în sufletele voastre Amintirea și bucurați-vă de ea! Seara de Ajun este plină de magie.
Bucurați- vă !
I . A.

Un comentariu:

  1. COMPUNERE

    Vine craciunul,unii devin teroristi pentru stomag,da-i cu soriciu,da-i cu sliboviciu, da-i cu sarmaloiu,da-i cu fripturoiu...ce nefericire pe gura de canalizare!

    Iliada Pamfil.clasa a 4-a,seral

    RăspundețiȘtergere

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.