vineri, 2 decembrie 2016

Harry Ross - Aforisme despre singurătate în doi

Deși stau împreună nu au o viață comună.
x
Iată un trifoi cu două foi.
x
Se uită unul la altul,cu adâncă muțenie, sufocând gândul.
x
Sunt doi foști porumbei, uitați de sine, uitați de zei.
x
E  tare plicticos în doi, dar nu mai este cale înapoi.


X

De la o vreme vorbesc la pereți ca niște nătăfleți.

X

În fond ce s-a întâmplat ? S-au rupt firele iubirii  prin care erau legați.

X

Viața e absurdă cînd doi foști asmirezi în prostie zburdă.

X

Sunt mii de motive de împăcare, dar la ce bun, când fiecare-i plin de însingurare.

X

Omul este flexibil,

poate trăi și singur chiar de nu-i teribil.

X

A trăi în doi o veșnicie nu-i un chilipir și nicio poezie.

X

Cei doi se întreabă uneori de ce s-au unit? Ei bine, pentru că, pur și simplu  la nebunie

s-au iubit.

X

Și acum iubirea a murit? Nu, doar și ea a îmbătrâit.

X

Asta-i povestea pe care o știm noi; există singurătate și în doi.

X

Ne gândim și la o minune: cele două inimi să treacă printr-o reverie și să se unească într- o nouă căsnicie.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.