vineri, 23 decembrie 2016

Daniel Renon - Oameni de zăpadă

Vino și mă-ngână cu o iarnă
Să ne trezim apoi în alb, -
Ninsori de-o viață vină iară
În anotimpul nostru dalb...


Să judecăm ninsori ce nu ne plac
Când vom trăi ca fulgii de-apoi,-
Și cald și rece - pe un prag
Și nebunește cum știm noi...


Așterne-mă pe șoapte dacă vrei
Și-ascunde-mă în frigul lung, -
Dar spală-mă întâi cu flori de tei
În anotimpul ăsta scurt și mut...

Iar dacă iarna nu-ți mai place
Și un Crăciun nu e de-ajuns
Prinde-mă atunci în patru ace
În anul nou, ce n-a răspuns...

Și undeva, săraci de-o așteptare oarbă
Ne vom trezi tăcuți și- necuprins
Ca doi oameni veșnici de zăpadă,
Ne apucăm de viață și de nins...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.