marți, 1 noiembrie 2016

Marian Ilie, dir. Radio Vocea României Brăila : Se scufundă America



Aud cum se scufundă America - şi aud asta demult. Am ţinut să le spun şi compatrioţilor ce aud eu, aşa că m-am apucat de scris un poem, o tristă parodie dupa poemul “I hear America singing” (Aud cum cantă America” de Walt Whitman. Ideea mi-a venit căutând varianta în limba turcă a poemului whitmanian, când am constatat o interesantă “trădare”a textului original din partea traducătorului turc, care schimba întrucatva perspectiva intitulând poemul “Aud laudele aduse Americii”.


Adică, dacă mesajul în original este unul laudativ, este clar că laudele sunt aduse de americani înşişi, pe când textul în turcă ne lasă să credem că laudele respective ar putea veni din afara Americii.

Indiferent de unde veneau laudele pe vremea lui Whitman, când America se dezvolta vertiginos, pentru mine, odată cu încheierea războiului rece, a devenit evident că America a cam luat-o razna şi că nu se va lăsa până nu-i va vedea scufundându-se pe foştii săi adversari, care au “socializat” mai mult decât le planificaseră artizanii Marii Involuţii din octombrie ce se serba în noiembrie. Simţeam cum se scufundă vertiginos fosta URSS şi mă durea că România, care în tot mandatul lui Ceauşescu se ţinuse departe de Moscova, începuse să se scufunde odată cu ea.  Am văzut desfăcându-se în bucăţi şi dispărând în valurile vremurilor noi sursa palidei “lumini de la răsărit” şi am simţit pânăn-n străfundul fiinţei mele scârţâiturile prevestind scufundarea României. Aşa am ajuns de am scris şi am publicat volumul “A doua Scrisoarea III”, în care încercam să fac inţelese cauzele dezastrului. Fără să vreau, amintitele valuri m-au luat şi m-au dus hăt-departe, într-o epopee transatlantică din care aveam să mă întorc purificat de orice îndoiala, constatând că America însăşi se scufundă.

Am scris poeme dedicate scufundării, bine primite în partea de lume literară în care mă învârteam pâna în anul 2010, când le-am publicat în volumul amintit. Da, avertizam că se scufundă România, chiar pe alesul şi răsalesul fost preşedinte Băsescu: “Opreşte, nene vaporul/… Se scufundă România/ Şi tu zici că-i doar tangaj”. Volumul respectiv a ajuns şi prin cercuri apropiate lui, deşi nu cred că avea el timp de citit poezie socială, când era împroşcat zi de zi cu munţi de proză jurnalistică şi avea de rezolvat munţi de probleme sentimentale şi financiare, pe langă şi mai ales amestecate cu cele politice. De-abia acum, în octombrie 2016, la mai bine de 6 ani după apariţia cărţii mele îl aud pe el insuşi decretând ritos că “Se scufundă România”,  corabia căreia i-a fost timonier preţ de un deceniu.

Aşa şi cu America. Am simţit că se scufundă şi am avertizat în scris, prin poemul parodic inspirat din Walt Whitman. De atunci tot repet avertismentul în  spaţiul virtual, însă sunt puţini cei ce-l iau în serios. Mai ales prietenii mei euratlanţi,  cei ce încă mai cred în SUA, în NATO şi-n UE –  ce ţeapa au luat-o , îi doare, dar strigă că nu e! – nu sunt de acord cu mine. Ba, unul chiar m-a acuzat că aş fi “rusofon”; voia probabil să zică “rusofil” dar îl stingherea rău ţeapa  şi i-au luat-o degetele anapoda pe taste. Multe voci din America aveau să-mi vină în ajutor între timp, confirmndu-mi spusele din poezie şi pe cele ulterioare, din taste – ei, nu şi nu! Poemul e scris în versuri albe, poate că nu le place şi de aceea nu mă cred.

Hai, dar, să lecturăm poemul:



Aud America

      Moto: I hear America singing

                            (Walt Whitman)


I hear America sinking - Aud

nu cum cântă  ci cum se scufundă

America-n sufletul meu - continentul

acela mustos  nu-şi mai are contur

sufletul meu de ţăran preistoric

şi postacademic şi post

zis de veghe în prea frământată

Curbura Carpaţilor  da

işi trăieşte lucid  singuratic

amărăciunea...


Auzeam cum cânta - ascultam

Vocea ei cu bunicul şi tata

între munţi de păpuşi de tutun

împregnat clandestin cu năduf

şi cu sevele gliei  ce-şi dete feciorii

şi fete  şi aur  şi grâne  şi tot

aşteptând izbăvirea istorică

întâia şi cea de pe urmă venire a lor

adulaţii râşi-plânşi de dincolo

de hârâitul radioului vechi

şi de pânza ecranelor...



Se trăia scorburos devenirea la noi

se lua şi se da  se preda  se-nvăţa

se iubea şi ura creştineşte  pe stânga

acolo  în trup  unde inima bate

clamând izbăvirea de foste orori

inventate himere  fantome mustind

ca de vin botezat cu aghiasmă

trecutul  un râu de suplicii  o teamă

cumva programată genetic

să doară...


Democraţia  ah  democraţia

acel postulat cu puterea popoarelor

teribilei lor neputinţe robite

şi spaimei că moartea-i cumva

altceva decât moartea cea moarte

poveşti despre lei săritori de bariere

şi bieţi căţelandri târându-se-nvinşi

pe sub dedesubtul istoriei...


Am iubit  am urât şi-am iertat

repetând fără noimă păcatul istoric

al facerii şi desfacerii ginţilor

Doamne  şi cum aşteptam

odorând cu miros tăietor de tămâie

braţele anticei Cruci Cardinale

ultima mare descindere dintru vastul

tărâm al dreptei Tale făgăduinţe...


Am ajuns să urâm şi-am ucis

însuşi mitul iubirii  miracolul

frântei din noi Înnălţări

retrăim  dară  pilda cea tristă

a iarăşi clădirii şi-apoi dărâmării

cu simţuri ciulite ocult spre

Acolo - nu cum cântă aud ci

cum se scufundă odată cu mine

cu tot cu legendele ei

se scufundă America...


Să fi fost după inima mea

eu nu dărâmam plânsul

Zid al Berlinului  Doamne

tocmeam meşteri mari

să-l străpungă cu porţi

să graveze în lemnul cu fibră

vibrând de durerea Pământului

un tandru discurs planetar 

dedicat aşteptării...    


Am tot comentat în anii din urmă articole din The Washington Times, am citat specialişti americani sau români traitori pe acolo şi am afirmat răspicat că alegerile de anul acesta din SUA sunt decisive, în sensul că dacă va fi aleasă Hilary Clinton America se va scufunda, târând dupa ea sau mai degrabă împingând-o înainte pe Bătrâna Europă, cu România atârnată jalnic de poalele ei. “S-a zărghit America” ziceam, făcând trimitere de fiecare dată la sforarii de deasupra tuturor parlamentelor şi guvernelor Lumii, tartorii ideii de globalizare, reprezentaţi în cercurile politice din SUA inclusiv de fosta primă doamnă a Americii.

Iată că îmi vine acum în ajutor un american de notorietate, care afirma: “Alegerea lui Trump ar putea fi cea mai mare răzbunare înregistrată vreodată în istoria umanității, iar oamenii vor fi fericiți" - mai spune regizorul American.

Prietenii euratlanţi n-au decât să meargă să-şi caute de fericire prin Euratlantida cea pe cale să se scufunde. Că de nu se scufundă Euratlantida cea dragă lor se va scufunda România! Să dăm dar citire articolului din care am extras citatul:

Regizorul Michael Moore: "Trump e GRENADA UMANĂ pe care oamenii o pot arunca LEGAL în SISTEMUL care le-a furat viețile!”

Nota Redacției:

Progresiştii Globalişti încearcă să ascundă adevărată Miză a acestor alegeri din Statele Unite care e Globalism versus Autohtonism, în timp ce Proştii de la noi şi de aiurea se lasă manipulați de ei

Dincolo de ei, mai sunt idioții fundamentalişti care declară America ca fiind Răul Absolut, de parcă şomerul din Detroit nu e la fel de tras în piept ca şi şomerul din Băicoi şi de parcă în Statele Unite nu există şi n-ar putea exista patrioți americani cu frică de Dumnezeu şi cu simțul dreptății "în sânge". La fel sunt şi idioții fundamentalişti cu semn schimbat care declară Rusia ca fiind Răul Absolut.

Dincolo de progresiştii internaționalişti şi de manipulați lor prostiți, dincolo de fundamentaliştii care confundă țări şi popoare cu Răul Absolut, există America reală ajunsă la disperare.

Michael Francis Moore (născut la 23 aprilie 1954) este un regizor american, autor și comentator politic liberal. El este regizorul și producătorul filmelor Bowling for Columbine, Fahrenheit 9/11, Sicko, și Capitalism: A Love Story, patru din primele nouă documentare cu cele mai mari încasări din toate timpurile.

Citiți care e starea de spirit din America, în aceste zile , stare de spirit redată de celebrul regizor american Michael Moore.

Regizorul Michael Moore: "Trump e GRENADA UMANĂ pe care oamenii o pot arunca LEGAL în SISTEMUL care le-a furat viețile!”

Celebrul regizor Michael Moore, despre cine sunt cu adevărat oamenii care vor să facă din magnat viitorul președinte SUA - scrie B1 TV.

”Mulți oameni din Michigan își propun să voteze pentru Trump și nu-l plac neapărat, nu sunt neapărat de acord, nici nu sunt rasiști... de fapt sunt oameni chiar de treabă”, își începe celebrul regizor Michael Moore propriul mesaj despre cum vor arăta alegerile prezidențiale din Statele Unite.

Acesta oferă o viziune cu totul nouă asupra a ceea ce înseamnă alegătorul care vrea să-l voteze pe candidatul republican Donald Trump.

Moore susține că Trump este singurul din întreaga clasă politică americană care a venit la clubul economic din Detroit, care a discutat cu directori ai Ford Motors și care le-a spus acestora:

” Dacă închideți aceste fabrici așa cum plănuiți și dacă le mutați în Mexic, o să pun taxe de 35% pe mașini când le veți trimite înapoi și nimeni n-o să vi le cumpere!”.

Celebrul regizor Michael Moore, despre cine sunt cu adevărat oamenii care vor să facă din magnat viitorul președinte SUA

”Aceste vorbe au fost MUZICĂ pentru oamenii din Michigan, din Ohio, din Pennsylvania, din Wisconsin! (...) Trump este Cocktailul Molotov uman pe care oamenii îl așteaptă, este grenada umană pe care oamenii o pot arunca legal în sistemul care le-a furat viețile!

Pe 8 noiembrie, chiar dacă și-au pierdut slujbele, chiar dacă băncile le-au luat casele, chiar dacă apoi a urmat divorțul, chiar dacă acum soțiile și copiii nu mai sunt lângă ei, chiar dacă și-au pierdut mașinile, chiar dacă nu au mai fost într-o vacanță de ani, chiar dacă sunt blocați în planul de rahat Obamacare, chiar dacă practic au pierdut tot, le-a mai rămas un lucru - singurul care nu-i costă nici măcar un cent și care le este garantat de Constituția americană - dreptul de a vota!”, susține Moore.

Regizorul mai spune că 8 noiembrie nu este doar ziua alegerilor prezidențiale, ci este și ziua în care săracii și miliardarii sunt cu toții aduși la același nivel: săraci sau bogați, cu toții au un singur vot.

În final, Michael Moore, susține că pe 8 noiembrie fiecare va merge la urne și, cu fiecare vot, va arunca în aer sistemul care l-a adus în genunchi și asta doar pentru că poate, pentru că are dreptul.

Alegerea lui Trump ar putea fi cea mai mare răzbunare înregistrată vreodată în istoria umanității, iar oamenii vor fi fericiți" - mai spune regizorul American.

(FLUIERUL)
Emisiune Radio Vocea României Brăila






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.