joi, 27 octombrie 2016

Marian ILIE, dir. Radio Vocea României Brăila : Salut, Brăila; salut, România ; salut, Gheorghe şi salut, Ioane - treziţi-vă! Ridică-te, Gheorghe - ajută-l, Ioane



 Salut, Brăila; salut, România ; salut, Gheorghe şi salut, Ioane - treziţi-vă!

     Ridică-te, Gheorghe - ajută-l, Ioane
                           După Radu Gyr

În ţara-sprinţar-a lui Jaffură Vodă
Cu rufe întinse la vânt prin balcoane
Hoţia, minciuna şi şpaga-s la modă
Căieşte-te, Gheorghe  şi  iartă-l, Ioane


Nimic nu mai e drept ori sfânt prin politici
Asaltu-mpotriva candorii umane
Îl dau venetici mânând cai paralitici
Păzeşte-te, Gheorghe - ia seama, Ioane

Tarlale tânjesc după pluguri şi sape
Şi munţii curg aur topit prin sifoane
Ne iau ca-n Potop ale Sâmbetei ape
Trezeşte-te, Gheorghe - trezeşte-l, Ioane

Suntem ca o turmă-n uitare de sine
De Mielul pe Cruce bătut in piroane
Că nici nu mai ştim ce e rău şi ce-i bine
Căieşte-te Gheorghe, trezeşte-l Ioane

Ce trişti arătăm, transpiraţi în manele
Figuri prosternate la false icoane
Cu trupul şi sufletu-n lumi paralele
Ridică-te, Gheorghe - ajută-l, Ioane

Vai, limbă de lemn intr-o ţară de lemn
Ca o tablă de şah cu pioni si pioane
Ce-aş putea altceva decât - iată - să-ndemn
Ridică-te, Gheorghe - ridică-te, Ioane

Of, greu se mai trezesc românii! În fond, şi dacă s-ar trezi la ce-ar folosi ? – se întreabă ei. Au luat ţeapă în decembrie ’89, au luat ţeapă de la FSN, de la CDR, de la PSD-ul lui Geoană, de la CD-ul lui Băsescu, de la USL-ul lui Ponta şi Antonescu, de la preşedinţii pe care şi i-au ales, de la Colectiv… De fiecare dată când lucrurile păreau a fi luat-o pe un făgaş  cât de cât normal s-au găsit câte un Dan Voiculescu sau Gabriel Oprea care să vireze pe neaşteptate şi să încurce şi mai mult iţele - manevrate cu dibăcie de păpuşari maeştri din afară. Ţeapă după ţeapă, dar nu ca pe vremea lui Drăculea Vodă, când răufăcătorii şi duşmanii işi primeau fiecare groaznica pedeapsă  pentru ceea ce făptuiseră ei inşişi.
Acum întreg poporul ia ţepele, una după alta – de ce-ar mai ieşi în stradă, mai ales că circulă fel de fel de zvonuri despre o revoltă a tinerilor, care chipurile şi-au pierdut răbdarea şi nu mai vor să aştepte alegerile, vor să se răzvrătească şi să dărâme Parlamentul, să facă o Adunare Constituantă… vai de democraţia noastră! Cum să te duci tu, om civilizat, după atâtea ţepe, să te alături lor? E adevărat, cam aşa s-au făcut şi se fac revoluţiile, din care însă nu mulţimea a avut de câştigat… 
Din păcate, de câțiva ani prin lume se poartă portocaliul, culoarea pierzaniei (da, știu ce spun). Un vânt nebun stârnește un segment nedefinit - o minoritate (etnică, confesională sau de altă factrură) din populația țării-țintă, care se pretinde purtător al interesului general, al unei cauze "nobile" bine susținute propagandistic, financiar și chiar militar din afară, neapărat sub stindardul salvgardării drepturilor omului - de fapt, o anumită categorie din aceste drepturi.
E vechea sămânță a zâzaniei, care în anii războiului rece era semănată prin țările UE (IRA, ETA, Brigăzile Roșii etc), pe unde a cam dat deja în floare, puțin lipsind ca Europa sa înceapă a se înfrupta din fructele fărâmițării. Știm cu toții dictonul: "Divide et impera" (divizează, ca să poți stăpâni). Lărgirea UE a deschis noi câmpuri prielnice cultivării vechii semințe. Cine să vrea să stăpânească Europa (divizată), nordul Africii, sud-vestul Asiei și Dumnezeu mai știe ce alte colțuri ale Lumii ? Și de ce toate zâzaniile se petrec tocmai în jurul zonelor terestre cu mari rezerve de zăcăminte. Da Romania are mari resurse naturale, și ar fi trebuit să fie dezintegrată înca din ultima faza a războiului rece, atunci, în 1989. "Fricoși", "lași", "leneși" și tot așa - cum mulți din noi ne denigrăm - iată, am trecut pragul dintre războiul rece și războiul ăsta al naibii de fierbinte rămânând cu țara întreagă, în timp ce în jurul nostru pârjolul a mistuit serios. Chiar şi-acum prin Ardeal bate vantul acela sinistru, suflat de prin cancelarii transatlantice. Trece peste Carpaţi şi învolbură apele Prutului, dărâmând poduri de flori construite cu răbdare, dăruire şi inţelepciune.  Guvernanţii noştri sunt simple păpuşi manevrate dibaci…  


Nu neg necesitatea unei revoluţii care să se înfăptuiască prin ieșirea populatiei în stradă, doar că aceea trebuie să aibă loc numai în situația în care orice posibilitate democratică de schimbare s-a epuizat. Grupul pentru România, o entitate de reflecţie din care fac parte o serie de nume consacrate ale societăţii noastre civile a optat pentru Constituţia Cetăţenilor, care le propune românilor o revoluţie paşnică, o « revoluţie prin Constituţie», invitându-i să meargă la urne şi să-şi dea votul pentru partidul care are un astfel de program menit a aduce o schimbare marcantă în bine. Aşa s-a născut alianţa formală Uniunea pentru România, în care PRM şi PP-LC au convenit să participe la alegerile de anul acesta pe listele PRM, cu proiectul de ţară propus de Constituţia Cetăţenilor, având în acest sens girul GpR. Alături de membri ai PRM pe liste vor figura şi o serie de nume din rândul membrilor GpR.
Este singurul proiect de ţară complet, fezabil, viabil, sustenabil, de natură să răspundă în întregime dezideratului de oprire a căderii României în nenat, redresării ei şi salvgardării valorilor naţionale. Da, reprezentăm curentul naţionalist, în sensul cel mai bun al cuvântului, potrivit căruia dezvoltarea unei naţiuni, a unui popor, nu poate fi ruptă de contextul istoric, nefiind posibilă decât concertată cu dezvoltarea celorlalte, în cadrul unor state suverane, cu respectarea tradiţiilor şi valorilor milenare ale fiecăruia dintre actanţi.
Există şi naţionalism extremist, dar nu este cazul nostru – un popor atât de primitor cu etniile ce şi-au găsit adăpost pe pământurile noastre.  N-au a se teme de noi decât cei ce vor să ne subjuge. Marile imperii din jur au ştiut că suntem de nesubjugat, de aceea de-a lungul istoriei cele trei principate româneşti s-au bucurat de acel regim de semisuzeranitate faţă de Imperiul Otoman (Ţara Românească şi Moldova) sau Regatul Ungar/Imperiul Austro-Ungar (Transilvania). Cancelariile transatlantice ar trebui să ştie această lecţie de istorie. Vă invit să le lecturăm primul capitol pe 11 decembrie. Să mergem deci la urne şi să votăm pentru România cea Mare, căreia urmează să-i serbăm peste numai doi ani Centenarul.
Să evităm capcanele întinse cu dibăcie de păpuşari – oamenii pretinşi providenţiali ce se străduiesc să apară în ochii lumii ca naţionalişti altfel decat noi, cei din anturajul Grupului pentru Romania. Câtă vreme nu au vrut să ne fie alături, refuzând ideea de schimbare a sistemului, este clar, nu urmăresc decât perpetuarea acestui capitalism sălbăticit până dincolo de limitele acceptabile. Oricât de vizibile ar fi numele unui Marian Munteanu, Nicuşor Dan, Bogdan Diaconu etc., ele pălesc la umbra unui arbore imens între ale carui ramuri regăsim nume precum Florin Colceag, Constantin Cojocaru, Dinu C. Giurescu, Ilie Şerbănescu, Ilie Bădescu, Florin Zamfirescu, Ion Roşca, Constantin Ciutacu, Corvin Lupu si altii – eu însumi o rămurică. De altfel Marian Munteanu s-a numărat printre fondatorii Grupului pentru România. Ce moţ ar putea el să aibă, de s-a retras din pleiada aceasta de nume grele, trăgând după el inclusiv caţiva «evadaţi» din Partidul Agricultorilor ? 
Emisiune radio, 25 oct. și 26 oct. ,2016, la  Radio Vocea României Brăila

 Prin România anii trec degeaba ?

Ast' noapte-am stat de vorbă cu... Petre Țuțea. Se uita pe Harta Europei."Mă copii, îl aud că-mi spune, au trecut aproape 80 de ani, mă - dar pe la voi au trecut degeaba" și-l văd că pleacă supărat. Caut pe Internet "Petre Tutea - 1935" și găsesc "Manifestul Revoluției Naționale". Îl parcurg fugitiv......"Să nu ne înşele forfota comercială, economică, financiară, politică: nu noi ne sbatem, ei - ca să ne sugă mai bine. Naţiunea română stă deoparte: deoparte de viaţa economică, în care nu poate decât să fie spoliată, deoparte de statul liberalo-democrat, care înlesneşte spolierea". 
E de citit și de meditat... 

                      Petre Țuțea - 
 "Manifestul Revolutiei Nationale" din 1935.
 

 "...Într'un stat, care politiceşte e vasal şi-şi varsă sângele la comanda altora, care etnic e o cloacă internaţională şi economiceşte o colonie, care îşi trimite - prin decalaj, concesii, dobânzi - peste graniţe prinosul brazdei şi prisosul muncii, ar fi o nebunie să munceşti mai mult decât strictul necesar. Statul român actual nu apără bogăţiile ţârii şi nu garantează munca naţiunii. Nu, pentru că nu e sfatul naţional al Românilor ci, statul sucursală la gurile Dunării al burgheziei apusene. Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative şi după modelul furnizat de ea - statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe străini de noi: siguranţa transporturilor, creditelor, plasamentelor, funcţionarilor lor. Ca'n colonii.  
De aceia nu e tragere de inimă în ţara românească. De ce să ari, să gândeşti, să alergi - în plus? Pentru cine ? Pentru ce ? Lumina va fi tot opaiţ, drumul tot cărare, casa tot bordeiu. Pentru că cu banii câştigaţi la noi, finanţa internaţională clădeşte vile la Amsterdam sau Stockholm, iar noi rămânem tot cum am fost, săraci şi ursuzi, narcotizându-ne amarul unei vieţi naţionale intrate în fundac cu doine melancolice şi chiolhanuri abrutizante.

Aici e sursa adevărată a indolentei romaneşti: în exploatare. Să nu ne înşele palatele bucureştene: sunt contuarele străinilor. Să nu ne înşele vilele din noile cartiere ale capitalei: sunt ale vechililor. Să nu ne înşele o reţea telefonică, o linie ferată, o şosea nouă: nu le fac pentru noi şi unde ne trebue nouă, ci pentru ei şi i unde le trebue lor. Să nu ne înşele forfota comercială, economică, financiară, politică: nu noi ne sbatem, ei - ca să ne sugă mai bine. Naţiunea română stă deoparte: deoparte de viaţa economică, în care nu poate decât să fie spoliată, deoparte de statul liberalo-democrat, care înlesneşte spolierea.
Naţiunea e în rezistenţă pasivă. Deaceia se vorbește în România numai cu jumatate de gură şi nici-o treabă nu e întreagă. Deaceia țara asta mare și bogată face impresia unei case de vădană: nici pustie şi nici vie. Deaceia suntem ţara lui "a - da, bine-bine, lasă-lasă".

Una dintre ursitoare - naţionalismul român - a fost înşelată: în loc de sfat propriu s'a trezit cu tejghea străină. Acest contuar al burgheziei apusene şi-al vechililor ei trebue dărâmat fără zăbavă şi în locul pe care l-a uzurpat cu silnicie şi minciună, trebue să se înalţe adevăratul stat al Românilor, un stat naţional în care să se poată munci cu dragoste şi elan, un stat al Românilor în România Mare. Ştim că munca aceasta nu va fi uşoară şi nici lipsită de primejdii. Pentru că unii dintre români au intrat slugi la tejgheaua străinilor. Aceşti nemernici paznici politici ai contuarului trebuesc demascaţi şi naţiunea deslănţuită. Aceasta e dubla datorie a acestui manifest al revoluţiei naţionale. Ştim că ne aşteaptă o existenţă precară şi poate pe mulţi dintre noi o moarte violentă. Ştim că intrăm în toiul unei lupte, care va scutura ţara ca o vijelie, dar pentru cei care au un crez nu există nici târguiala, nici rezervă. 
Vom îndura toate mizeriile şi ne vom bate în toate luptele, dar nu vom ceda."
Marian ILIE 

Emisiune radio, 27 oct. , 2016, la Radio Vocea României Brăila























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.