joi, 22 septembrie 2016

Doria Șișu Ploeșteanu, Dublin : Am rămas la colţul gurii tale aşteptând sărutul


Să nu taci, respiră alături de mine. Aerul acesta poartă culorile tale. În singurătatea mea, te aud, te caut. Te găsesc în cuvânt. Pe un fundal purificat dau deoparte nisipul şi la capătul unui efort, în mijlocul amputărilor, te veghez cu grijă şi te aşez în mijlocul luminii. Nu te alinia în faţa cuvintelor. Zidul acesta îşi caută sprijinul în aşteptări.

Sunt mereu lângă tine. Nu-ţi fie dor. Dorul tău se alintă cu mine. Nu mă aştepta, nu am plecat.
Am rămas la colţul gurii tale aşteptând sărutul. Poate că am trăit cândva cu toate bucuriile universului si acum sunt nevoita să-i simt tristeţile.
Trăieşte ca şi cum ai trăi alături de mine, vom căpăta viaţă împreună.
Viaţa e oricum doar o simplă alergare prin moarte. Dar dacă tu eşti un munte de nisip, atunci eu mă voi întinde pe pământ la poalele lui, aşteptându-i căderea. Vom pieri împreună, tu încercând să găseşti pământul, eu înălţând suspinele tale.

p.s. dintr-o mie de gânduri doar unul m-a doborât, doar atât cât să-i ascult îndemnul de-a merge înainte, apoi să-l dau înapoi sufletului prefăcându-mă că nu a durut.

Un comentariu:

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.