vineri, 13 februarie 2015

Helene Pflitsch - Regina şi pânzele ei



Mă grăbesc! Trec prin mulţimea pestriţă, gălăgioasă fără să văd, fără să aud. Gândurile mele sunt pline, mult prea pline. În spate, tocmai am lăsat o mulţime de lucruri nerezolvate iar în faţă mă aşteaptă altele.
Privirea îmi alunecă pe una din vitrinele ce-mi însoţesc paşii. Observ statura cuiva ce are fularul atârnând inestetic.

Duc involuntar mâna la gât, îl aranjez pe al meu. Celălalt, ce parcă mă priveşte fix, îmi repetă gestul. Nu am timp să mă întreb cine e. Trec mai departe, timpul meu aleargă, nu-l pot pierde din urmă.
Trec rapid printr-o primăvară, o vară, apoi o toamnă şi o iarnă şi... e din nou primăvară?
Mă aşez obosită pe o bancă în aşteptarea cuiva căruia nu-i pasă de timpul meu.
Vântul se joacă în pletele ce au deja culoarea florilor albe de măr. Îl aud şoptind cu emoţie un nume:
- Anaaaa! Anaaa! Anaaa!
Nu ştiu dacă el sau altcineva risipeşte în juru-mi pânze colorate.
Devin atentă.
Culori şi forme încep un dans magic şi descopăr primăvara trecută, cu toată splendoarea ei.
Vântul îşi continuă şoapta:
- Anaaa! Anaaa! Anaaa!
O balerină îmbrăcată în rochia albăstrie îmi aduce galbenul sclipitor al soarelui îngemănat cu verdele ierbii de vară.
- Anna! Anna! repetă vântul.
Mă aplec spre pânza ce-mi atinge piciorul şi mă trezesc în plină toamnă. Cu şalul pe umeri o făptură angelică priveşte în zare aşteptând iarna.
- Anna! Anna! mă alătur vântului... Cine eşti tu, Ana? încerc să dezleg misterul.

Întrebarea mea pare cheia ce deschide o uşă a timpului trecut. Dincolo mă întâmpină întâia zi din anul 1959, undeva, în Izvorul Alb-Bicaz.
O mamă îşi ţine în braţe pruncul şi îi zâmbeşte cu drag. Două braţe ale unui copilandru de cinci ani se întind spre ea nerăbdătoare să atingă făptura ce-i luase locul. Bărbatul din spatele lui îl ridică, iar buzele lui ating, pe rând, cele trei capete ale făpturilor lui dragi.
- Bine-ai venit printre noi, Ana! şopteşte bărbatul cu ochii în lacrimi de fericire.
- Ana! repetă mama şi copilul, iar pruncul deschide ochii săi mari.
Când primul ghiocel şi-a scos capul din covorul de zăpadă a început uruitul maşinăriilor care muşcau muntele.
Bărbatul şi-a luat agoniseala şi cele trei comori şi s-a aşezat la marginea oraşului Bicaz, într-o mică aşezare de poveste, pe malul râului Bistriţa.

În joacă lui zglobie vântul închide uşa timpului şi mă aduce din nou pe banca din parcul ce se trezeşte încet, încet din amorţeală, sub soarele de primăvară.
Cineva se apropie şi adună pânzele risipite în jurul meu.
- Vântul..., îmi spune abia auzit.
- Tu eşti Ana? întreb mirată.
Se aşează visătoare lângă mine şi îi invidiez fără să vreau ţinuta distinsă de regină.
Rup tăcerea mărturisindu-i asta.
Îmi zâmbeşte.
Privind un mugur ce stă pe cale să plesnească, mi se destăinuie în şoaptă:
- Am avut o copilărie de basm, lapte şi miere cum îmi place să spun, într-o casă a căror camere sunt hexagonale. Poate am fost o mică regină a stupului în care am crescut alături de părinţii mei, oameni harnici de la munte şi a naşilor de cununie, învăţători pe valea muntelui.
- Tu ai pictat astea? o întreb după ce amândouă am fost martore la transformarea mugurelui în floare.
Un râs cristalin îmi inundă auzul.
- Sunt capricorn, sunt cu picioarele pe pământ şi cu capul în nori! Visez, poate prea mult câteodată, dar, mă întorc la realitate din motive lesne de înţeles. Visez şi pictez de dragul de a transmite gânduri pe care nu le pot transmite prin cuvinte.
- Ai pânze frumoase, îi spun. Nu sunt specialist. Mă aplec asupra lor pentru că îmi transmit ceva. De când le privesc realizez cât am pierdut în graba mea printre anotimpuri. Uite, e din nou Primăvară! Picturile tale mi-au deschis ochii şi am văzut miracolul naşterii unei flori... Vorbeşte-mi de tablourile tale.
- Nu am urmat cursuri de specialitate, am învăţat prin mult exerciţiu, ca să obţin o pictură asemănătoare de cea care m-a fascinat atât de mult, pictura ceramică. Nu pot să prezint o critică a picturilor mele, dar, ştiu sigur că redau ceea ce-mi place. Îmi place liniştea, îmi plac florile şi relaţiile armonioase dintre oameni...

Umbrele serii se lasă peste parcul în floare.
Ana Ranete se ridică cu aceeaşi graţie de regină, îşi strânge la piept picturile în care a pus toată dragostea ei nemărginită şi se îndepărtează, probabil, spre şevaletul ei, unde să aşeze pe pânză splendoarea unei zile de primăvară.
În spatele ei rămâne şoapta:
- Sunt emotivă... Nu ştiu ce să mai spun despre mine. Mai bine tac şi pictez... Îţi doresc o seară plăcută, bucurie şi armonie.

Ana Ranete
-pictor-

Născută la 1 ianuarie 1959 în Izvorul Alb-Bicaz.
A urmat cursurile şcolii generale în Bicaz, liceul cu specific chimie în Piatra Neamţ şi Universitatea Politehnică Bucureşti. Obţine licenţa în coloranţi ceramici.
Este căsătorită, are doi copii şi locuieşte în Bucureşti din 1978.

Lucrează timp de 10 ani, grafică şi pictură în atelierele de ceramică din Bucureşti ( CESAROM
Pictează ceramică și sticlă prin tehnici diverse de acoperire,
icoane tradiționale și sticlă decorativă,
ulei pe pânză.

Are lucrări de pictură în ţară şi străinătate.
Este membră a Asociaţiei Artiştilor Plastici Bucureşti şi a Asociatiei Artiştilor Plastici Feroviari din România; a Comunității de Arta “vreausapictez” și a UAP
Participă la expoziţii colective şi de grup ale Asociației Artiștilor Plastici București din anul 2002.
Expoziții de grup ale AAP București la Galeria Herăstrău
Expoziție de grup în cadrul Galeriei de Arte “Dialog Vizual “al Primăriei Sectorului 2 București
Expoziție colectivă în cadrul Galeriei A.A.P.București din Strada Pop de Băsești
Expoziție colectivă în aer liber” La cetate “ din Parcul Cișmigiu
Expoziție colectivă în cadrul Galerie Sala Rondă a Cercului Militar Național
Expoziție colectivă în cadrul Casei de Cultură “Friedrich Schiller “București
Expoziție de grup Biblioteca Centrala” Mihai Eminescu “Iași – organizator Conferinței Internaționale a Femeilor Române 23-26 iunie 2011 Iași ( UNIFERO )
Expoziție de grup la Biblioteca Pedagogică București ‘I.C.Petrecu’ - 17-19 Noiembrie 2012
Expoziție colectivă “Summer Art Salon” 06-20 iulie -2013 Sinaia, organizată de Comunitatea de Artă “Vreausapictez”
Expoziția Cora Alexandriei, București- proiect realizat prin colaborare a UAP cu magazinul CORA

Va urma expoziția personală la Sala Foaier a Cercului Militar Național (28 oct 2013 - 10 noie2013)
Premii
Premiul II - concursul UNIVERS XXL ediția I /2012 – organizator Radio Club XXL România –organizator doamna Elena Toma din Pitești
Mențiune - concursul de pictură marină ”Dimitrie Știubei “2010- organizator Liga Navală Română- filiala București
Diplome de participare la exozițiile organizate de Primăria Sectoruli 2, București

5 comentarii:

  1. Multumesc doamna Elena Toma pentru publicarea acestui text, scris cu ceva timp in urma, in dorinta de a o prezenta pe talentata pictorita Ana Ranete, asa cum o cunosc din tablourile ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur să vă salut ! Eraţi o ascultătoare fidelă a Radio R România, apoi Radio Club XXL România... ce seri minunate petreceam, cu muzică, poezie.. mesajele dvs pline de dragoste faţă de cuvinte, muzică, frumos. Vă public, cu dragoste... :)

      Ștergere
  2. Primit pe FB
    Ranete Ana: Va multumesc,doamna Elena Toma. Doamna Helene Pflitsch ca si dumneavoastra a scris si a realizat clip pentru mine, neconditionat . Pe facebook exista prieteni adevarati ! Cu mult drag si admiratie, pana la prima intalnire, pana cand distanta se va diminua !
    8 ore · Editat · Îmi place · 2

    RăspundețiȘtergere
  3. Mariana si Viorel13 februarie 2015, 19:17

    Dna Helen Pflitsch va multumim pt aceasta prezentare a unei maestre a penelului talentata pictorita Ana Ranete !, Dna Elena Toma va multumim si dv pt postare ! Dna Ana Ranete, va salutam cu stima si respect !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca o poveste de viata, a anilor 60, ca multe alte povesti adevarate si nestiute inca, a stramutatilor din Valea Bistritei a prins contur gratie talentului si dragostei pentru frumos a doamnei Helen Pflitsch. Ii multumesc mult pentru impletirea realului cu fantasticul, ca pe un snur, pe care ma intorc mereu cu gandul, la un loc pe care nu o sa-l cunosc niciodata dar, pe care mi-l inchipui si il redau in panzele pictate de mine. Multumesc doamnei Elena Toma pentru ca,in lista de prieteni virtuali am intalnit-o, cunoscut-o si apoi am comunicat cu Helene.Si nu in ultimul rand, dumneavoastra doamna Mariana si domnul Viorel, pentru popasul din aceasta pagina si pentru salut. Traiesc bucuria de a impartasi ganduri frumoase cu prieteni virtuali.Va multumesc din suflet! Cu multa admiratie, Ana

      Ștergere

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.