vineri, 6 februarie 2015

Constantin Gherţa, procuror DIICOT, demască mafia din sistem !


"Stimata Redactie, Subsemnatul Constantin Gherta, procuror in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica, Directia de Investigare a Infractiunilor de Crima Organizata si Terorism (DIICOT), va aduc la cunostinta urmatoarele:


In data de 6 noiembrie 2003, mi-a fost repartizat spre solutionare, de catre domnul procuror-sef sectie Gheorghe Draghici, Dosarul de Urmarire Penala nr. 430/P/2003, privind pe invinuitul Stefan Radulescu, cercetat pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prevazuta de art. 246 Cod Penal.

Dosarul fusese in supraveghere la d-na procuror Viorica Stoica, iar in momentul repartizarii acestuia catre mine, conducerea sectiei a dispus si preluarea cauzei la urmarire proprie, ca urmare a plangerilor formulate de parti, care acuzau lipsa de obiectivitate, partinirea si neprofesionalismul organelor de cercetare penala ale politiei, respectiv ale unor ofiteri din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane. S-a solicitat oficial Dosarul de urmarire penala care se afla in instrumentarea IGPR - Directia Cercetari Penale, ocazie cu care am constatat ca era inceputa urmarirea penala fata de Stefan Radulescu si Gheorghe Tofan, de la data de 16 iunie 2003, iar la 10 octombrie 2003, doamna procuror Viorica Stoica a infirmat inceperea urmaririi penale fata de numitul Gheorghe Tofan.

Cu ocazia studierii Dosarului de urmarire penala, am constatat ca, in perioada 16 martie 2003 - 6 noiembrie 2003, nu se efectuasera decat cateva audieri de catre procurorul de supraveghere, iar organele de cercetare penala ale IGPR - DCP, care aveau dosarul in instrumentare, nu efectuasera actele de urmarire penala care, in mod firesc, trebuiau redactate, mai ales ca plangerile fusesera formulate inca de la inceputul anului 2002. De asemenea, am mai constatat ca Dosarul de urmarire penala cuprindea aproximativ 3000 de file, care nu erau sistematizate in nici un fel, actele de urmarire penala si actele premergatoare efectuate in vederea inceperii urmaririi penale erau amestecate si nu rezulta, asa cum era firesc, de unde provenea fiecare inscris existent la dosar.

Precizez ca actele premergatoare si actele de urmarire penala efectuate erau de o calitate indoielnica, nu rezulta ca ele au fost intocmite in baza unui plan, ci haotic, si intervalul mare de timp scurs de la sesizare (aprilie 2002) si momentul inceperii urmarii penale (iunie 2003) nu este justificat in nici un fel; mai mult, am constatat ca actele premergatoare la care fac referire au fost efectuate de ofiterii de Politie Judiciara Liviu Ungureanu si Mihai Dobreanu, care efectuau la acel moment acte premergatoare inceperii urmaririi penale in dosare precum Rafo si Petromidia, si despre care colegii mei aveau o parere foarte buna; la acel moment, nu mi-am putut explica de ce ofiteri de politie considerati profesionisti intocmisera acte premergatoare de o calitate slaba si nu ridicasera toate inscrisurile necesare.

Dupa ce am studiat dosarul, avand in vedere volumul mare de activitati de urmarire penala necesare solutionarii cauzei, am intocmit un plan de ancheta si am delegat o parte din activitatile de urmarire penala ce trebuiau efectuate domnilor comisar Ion Cristea, din cadrul IGPR -  DIF, si subinspector Tiberiu Cozma, din cadrul IGPR -  DCP, si am efectuat personal ascultarea tuturor invinuitilor si martorilor din dosar. inca din momentul preluarii dosarului de catre mine, ca urmare a aplicarii unor sechestre penale asupra activelor care fusesera detinute de catre SC Rotras SA si instrainate cu incalcarea flagranta a legilor invigoare ce reglementau la acel moment activitatea societatilor comerciale detinute public (Legea nr. 31/1990 republicata si Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 28/2002) de catre conducerea societatii, instrainare care s-a realizat la un pret neserios (280.00 de euro), inconditiile incare, potrivit evaluarilor existente, activele instrainate valorau aproximativ 14.000.000 de euro, iar societatea era detinuta public, deci se vatamasera grav interesele legale ale actionarilor societatii, am fost atacat dur in ziarul Romania libera", care, in articolele publicate, sustinea ca, prin aplicarea sechestrelor, as fi oprit activitatea de productie a SC Rotras SA Drobeta-Turnu Severin si as fi provocat pagube insemnate societatii, desi, asa cum rezulta din actele de la dosar si din cele depuse la celelalte institutii ale statului, SC Rotras SA nu lucrase, in cursul anului 2004, iar angajatii erau fie inconcediu fara plata, fie disponibilizati.

Articolul insera si alte acuzatii jignitoare la adresa mea, fara nici un suport in realitate. Am aflat mai tarziu ca articolele din Romania libera, care au continuat in aceeasi nota, erau rezultatul unor relatii de prietenie si interese patrimoniale comune existente intre invinuitul Stefan Radulescu, Mihai Ciorcan, autorul articolelor, si redactorul-sef al cotidianului Romania libera, Petre Mihai Bacanu, cu privire la care mai multe persoane mi-au comunicat ca i-au vazut in repetate randuri impreuna si ca Stefan Radulescu i-a sponsorizat cu diverse sume de bani. Pe tot cursul anchetei, articolele din ziarul Romania libera au continuat, fiind acuzat de nenumarate fapte imaginare, de abuzuri si acte de coruptie, care nu au absolut nici un suport in realitate, mergandu-se pana acolo incat mi s-a publicat fotografia pe prima pagina a ziarului alaturi de titluri ofensatoare, fapt ce a produs o stare de temere familiei mele.

In cursul anchetei, Stefan Radulescu a adoptat o atitudine dispretuitoare si necooperanta, atat cu anchetatorii, cat si cu institutiile de cotrol fiscal, carora Parchetul le-a solicitat sa efectueze controale tematice in legatura cu faptele ce fac obiectul dosarului, sa puna la dispozitie documente si inscrisuri, refuzand sa faca declaratii si sa ia cunostinta de invinuirile care i se aduceau, pe motiv ca a formulat cerere de recuzare si nu i s-a raspuns, desi recuzarea nu suspenda, potrivit Codului de procedura penala, efectuarea actelor de urmarire penala, distrugand documente si inscrisuri care il incriminau, iar ulterior formuland plangeri penale in care sustinea ca i s-au sustras documentele (cu toate ca Stefan Radulescu le distrusese, ori daduse dispozitie angajatilor sa le distruga) sau motivand ca i s-au incalcat drepturile conferite de legea procesual penala, printre care si dreptul de a lua la cunostinta, in cel mai scurt timp, despre invinuirile care i se aduc, desi Stefan Radulescu, sfatuit de avocatul sau, Mihai Bogasiu, refuza cu obstinatie acest lucru, sperand ca in acest mod sa tergiverseze ancheta, sa-si poata insusi cat mai multe bunuri si active ale societatilor pe care le administra si de unde ii inlaturase pe actionarii legitimi si urmand ca apoi sa acuze organul de urmarire penala de incalcarea unor drepturi prevazute inarticolul 6 din  Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Din actele de urmarire penala efectuate a rezultat ca a savarsit, in calitate de administrator sau presedinte al Consiliului de Administratie al SC Tofan Trans SA, SC Transporturi Auto Astra SA, SC Rotras SA, SC West Mar Logistic SA, SC Somaco SA, SC Somaco Holding SA, SC Mobins SA, mai multe infractiuni de evaziune fiscala, elaciune, cu consecinte deosebit de grave, delapidare informa calificata, fals, uz de fals, folosirea la Autoritatea Vamala de acte falsificate, fals indeclaratii la Registrul Comertului, abuz inserviciu informa calificata, abuz inserviciu contra intereselor persoanelor, folosirea cu rea-credinta a bunurilor si creditului de care se bucura societatea, multe dintre ele sanctionate cu pedeapsa inchisorii intre 10 si 20 de ani si care au produs prejudicii atat bugetului de stat, cat si unor persoane particulare si societati comerciale, de peste 700 miliarde de lei.

In luna mai 2004, dl. procuror general Ilie Botos mi-a solicitat sa intocmesc o Nota de relatii incare sa prezint legaturile existente intre numitul Marian Didu, membru al Consiliului de Administratie, actionar la SC Somaco SA, persoana implicata alaturi de Stefan Radulescu in devalizarea societatii, si domnul George Muscalu, la acel moment procuror-sef sectie incadrul PICCJ. Am intocmit o Nota de relatii, pe care am predat-o domnului procuror general Ilie Botos, in care am prezentat implicarea lui Marian Didu in mai multe activitati infractionale derulate alaturi de Stefan Radulescu, printre care si insusirea de catre Marian Didu a sucursalei Somaco Constanta, in valoare de 3.500.000 de dolari; pentru a se da o aparenta de legalitate operatiunii, s-au efectuat de catre Marian Didu, prin intermediul SC Agromar Beta SA, prestari de servicii fictive catre SC Somaco SA, a caror contravaloare a fost compensata cu pretul ce trebuia platit pentru sucursala. Din datele pe care le detinem, persoanele care au gandit aceasta inginerie sunt procurorul George Muscalu si apropiatii acestuia. De asemenea, Marian Didu a fost implicat si in instrainarea sediului SC Somaco SA, situat in Bucuresti, Bd. I.C. Bratianu nr. 10, cladire evaluata la aproximativ 1.900.000 de dolari, care a fost vanduta unui cetatean arab cu suma de 1.400.000 de dolari, din care 400.000 de dolari au fost virati incontul SC Somaco SA, iar 1.000.000 de dolari au fost impartiti intre Marian Didu si Stefan Radulescu, membri ai Consiliului de Administratie al SC Somaco SA.

Ulterior, afacerea instrainarii sediului SC Somaco SA a constituit obiectul unei lucrari penale instrumentate de catre IGPR, care, potrivit datelor pe care le detinem, a fost musamalizata si clasata cu sprijinul domnului chestor Dumitru Sorescu, un apropiat al lui Stefan Radulescu, al procurorului George Muscalu si al altor personaje din vechea conducere a PICCJ. Precizam ca Stefan Radulescu s-a bucurat, in activitatile ilegale desfasurate, de largul sprijin al unor angajati ai Ministerului Administratiei si Internelor, respectiv al domnilor Toma Zaharia, Dumitru Sorescu, Marian Tutilescu, Udroiu Badea, al conducerii Politiei Sector 6, ale carei actiuni sunt veritabile acte de favorizare si inlesnire a activitatilor infractionale ale lui Stefan Radulescu, asa cum rezulta din notele SRI si din depozitiile mai multor persoane.

In august 2004, am delegat pentru efectuarea unor activitati de urmarire penala in acest dosar pe domnul inspector Ionut Bratu si am renuntat la domnii comisar Ion Cristea si subinspector Tiberiu Cozma, ca urmare a dezinteresului si lipsei de implicare inactivitatea de urmarire penala. Deoarece, din cercetarile efectuate, rezulta savarsirea de noi infractiuni de catre Stefan Radulescu, dar si de catre alte persoane cu care a colaborat si l-au sprijinut, iar acesta nu era in masura sa aduca nici un fel de probe in apararea sa care sa combata invinuirile care i se aduceau, acesta a inceput sa formuleze nenumarate plangeri penale, memorii catre toate institutiile statului, cereri de recuzare a mea si a domnului inspector Ionut Bratu, incare se erija intr-o victima a sistemului corupt creat de vechea Putere, in conditiile in care, in raporturile cu angajatii sai, sustinea ca se bucura de sprijinul tuturor institutiilor statului, ca a cumparat autoturisme si a facut sponsorizari pentru mai multi parlamentari si ministri PSD, catre vechea Opozitie, catre Fundatia "Seara" apartinand poetului Mircea Dinescu (aceste afirmatii le pot proba cu documentele aflate in posesia mea), ca a devenit un apropiat al premierului Adrian Nastase si ca nu i se mai poate intampla nimic.

In momentul in care din probele administrate rezulta cu certitudine savarsirea de catre Stefan Radulescu a mai multor infractiuni grave, precum si ca erau intrunite conditiile si cazurile prevazute de art. 148 literele d, e, h, din Codul de procedura penala, am purtat o discutie cu domnul procuror general Ilie Botos, caruia i-am prezentat starea de fapt si necesitatea arestarii invinuitului Stefan Radulescu, in conditiile incare din materialul probator rezulta cu certitudine ca invinuitul, dupa momentul inceperii urmaririi penale, a savarsit noi infractiuni grave si a distrus ori a dispus sa se distruga de catre angajatii sai documentele financiar-contabile care il incriminau. In mod suspect, in loc sa fiu sprijinit de catre domnul procuror general Ilie Botos, acesta a dat dispozitie verbala domnului procuror-sef sectie Gheorghe Draghici sa repartizeze cauza altui procuror, lucru care s-a intamplat in octombrie 2004, cand dosarul a fost repartizat doamnei procuror Adina Nastase. Din datele pe care le detinem, cauza pentru care mi-a fost luat acest dosar si a fost dat unui procuror care nu a instrumentat niciodata un dosar in ancheta proprie (deci fara nici un fel de experienta in activitatea de ancheta) a fost angajarea de catre invinuitul Stefan Radulescu a avocatilor Ion Neagu, Bogdan Micu si Mihai Zarafu; acestia au accesat o retea de trafic de influenta cu tentacule pana la Ministerul Justitiei, unde doamna Zarafiu, mama lui Mihai Zarafiu, era consilier la acea data si l-a sunat pe domnul procuror general Ilie Botos pentru a dispune ca eu sa fiu inlaturat din dosar.

Exista, totodata, un interes personal al celor trei avocati pentru inlaturarea mea, intrucat aflasem ca onorariul in schimbul caruia acestia trebuiau sa-l apere pe Stefan Radulescu (100.000 de dolari) fusese delapidat din societatile administrate de Stefan Radulescu, cu complicitatea aparatorilor sai, iar Mihai Zarafiu este ginerele lui Mihail Octavian Carcota, director executiv al SC Somaco SA, invinuit, alaturi de Stefan Radulescu, presedinte al Consiliului de Administratie al SC Somaco SA, de mai multe infractiuni cu consecinte deosebit de grave, savarsite in calitate de angajati ai SC Somaco SA. Mai precizez ca tatal domnului avocat Mihai Zarafiu este judecator la Curtea de Apel Bucuresti.

La inceputul lunii noiembrie 2004, la fel de suspect si fara nici un motiv, dosarul mi-a fost din nou repartizat pentru efectuarea urmaririi penale, comunicandu-mi-se personal, de catre domnul procuror general Ilie Botos si de catre domnul procuror general adjunct Marcel Sanpetru, ca sunt de acord cu retinerea invinuitului Stefan Radulescu si inaintarea propunerii de arestare preventiva catre instanta competenta, problema pe care o ridicasem verbal inca de la sfarsitul lunii septembrie 2004, ca o masura urgenta si necesara pentru stoparea activitatilor infractionale ale invinuitului Stefan Radulescu. La restituirea dosarului am constatat ca in perioada de aproximativ o luna cand acesta s-a aflat in lucru la un alt procuror nu s-a efectuat nici un act de urmarire penala. In data de 19 noiembrie 2004, am dispus masura retinerii invinuitului Stefan Radulescu, confirmata de conducerea sectiei, am pus inmiscare actiunea penala pentru savarsirea mai multor infractiuni de evaziune fiscala, delapidare, fals si uz de fals, folosirea la Autoritatea Vamala de documente falsificate, care produsesera bugetului de stat, potrivit actelor de constatare intocmite de organele de control fiscal, un prejudiciu de aproximativ 50 miliarde de lei; am propus arestarea preventiva a inculpatului Stefan Radulescu pentru o perioada de 29 de zile, propunere care a fost insusita de catre instanta. In luna decembrie 2004, ca urmare a aparitiei Legii nr. 508/2004, care a produs o bulversare generala a activitatii de urmarire penala, o tergiversare a solutionarii cauzelor si o supraincarcare a procurorilor DICOT cu lucrari, cu consecinta blocarii activitatii, am fost transferat, prin ordin al procurorului general, la nou-infiintata Directie de Investigare a Infractiunilor de Crima Organizata si Terorism, impreuna cu dosarul 430/P/2003, care a primit nr. 368/D/P/2004, deci in subordinea d-lui procuror George Muscalu, ale carui legaturi cu unele persoane din dosar le prezentasem d-lui procuror general.

Pe parcursul desfasurarii urmaririi penale, in perioada decembrie 2004 - martie 2005, nu au existat ingerinte din partea superiorilor, insa, in luna martie 2005, ca urmare a administrarii de noi probe, am stabilit ca intreaga activitate infractionala a lui Stefan Radulescu s-a realizat cu sprijinul si complicitatea domnilor avocati Mihai Bogasiu si Angelica Enache, stare de fapt cu privire la care l-am informat pe domnul George Muscalu, intrucat pentru a incepe urmarirea penala imotriva unui avocat, este necesar, potrivit art. 37 ind. 1 din Legea nr. 51/1995, republicata, aprobarea procurorului general in vederea inceperii urmaririi penale. Acesta mi-a comunicat ca a discutat cu conducerea si ca aceasta nu este de acord, intrucat se risca un conflict cu baroul si ca, oricum, "nu iese nimic", deoarece si in dosarul "Camatarii" a avut un avocat invinuit, iar instantele au fost reticente.

Din expresia fetei si din tonalitate am observat ca dl. Muscalu era vizibil deranjat de noul curs al anchetei. In aceeasi perioada, cu prilejul desfasurarii AGA SC Somaco SA, sotia lui Stefan Radulescu, Mariana Radulescu, a amenintat ca "il va aranja pe George Muscalu" si ca "se va ocupa personal de acesta", imprrejurare cu privire la care, de buna-credinta fiind, l-am informat pe George Muscalu. Ca urmare a noului context, George Muscalu a inceput sa-i primeasca in audiente pe Stefan Radulescu, arestat preventiv, si pe Mariana Radulescu; de asemenea, a dispus ca acesta sa fie primit in audienta si de doamna procuror-sef serviciu Raluca Botea, lucru care s-a si intamplat. Dupa aceste audiente, am purtat discutii cu doamna Raluca Botea, care sustinea, fara argumente, ca faptele savarsite de Stefan Radulescu nu constituie infractiuni sau ca le-am dat o incadrare juridica gresita. Dupa ce i-am prezentat considerentele care m-au determinat sa dau faptelor o incadrare juridica pe care eu o consideram corecta, doamna procuror-sef Raluca Botea mi-a comunicat ca ea nu a instrumentat niciodata cauze economice si ca va cere conducerii ca altcineva sa faca analiza acestui dosar. Am tras concluzia ca cineva din conducere dispusese o analiza a dosarului pe care il instrumentam.

Am fost chemat de catre domnul Muscalu, care mi-a cerut sa duc Dosarul 206/D/P/2005 doamnei procuror-sef Paula Lavric, desi nu ma aflam in subordinea acesteia; ea a facut o analiza sumara asupra unei mici parti a dosarului, sustinand ca am inceput urmarirea penala de mai multe ori pentru aceleasi fapte, apreciere fara absolut nici un suport in realitate si jignitoare la adresa mea, mai ales ca inca din facultate cunosc principiul "non bis in indem". Mentionez ca, si inianuarie 2004, doamna procuror-sef Paula Lavric, impreuna cu doamnele procuror Alina Bica si Georgiana Hosu, au intocmit 3 note la solicitarea domnului procuror general Ilie Botos, in care si-au prezentat opiniile cu privire la dosarul 430/P/2003; notele cuprind sustineri aberante si nefundamentate in nici un fel inlegislatia in vigoare, in totala contradictie cu starea de fapt; Desi, asa cum precizeaza si incontinutul notelor, cele 3 procuroare nu au citit decat partial dosarul, fac afirmatii foarte grave, pe care, personal, nu le-as face decat in deplina cunostinta de cauza.

Ca urmare a asa-zisei analize, doamna procuror Gratiana Isac, la solicitarea domnului Muscalu, a dispus, la data de 21 martie 2005, ca dosarul 206/D/P/2005 sa fie repartizat spre solutionare serviciului de combatere a macrocriminalitatii, condus de doamna procuror-sef Paula Lavric, fara a motiva in vreun fel decizia de a mi se lua dosarul, iar la aceeasi data, doamna Paula Lavric l-a repartizat doamnei procuror Nadira Spanu. I-am atras atentia doamnei procuror Lavric ca decizia luata este ilegala si ca il favorizeaza pe Stefan Radulescu; aceasta s-a speriat si a taiat cu doua linii oblice rezolutia pe care o scrisese, a discutat dupa spusele ei cu dl. Muscalu, iar acesta a scris o rezolutie fara data, in care se mentioneaza "cauza ramane in lucru la dl. procuror C. Gherta".

In luna martie, a aparut OUG nr. 7/2005, care a produs un nou "exod" al dosarelor, iar dosarele pe care le aveam in lucru au fost declinate din nou la Sectia de urmarire penala si criminalistica, delegarea mea a incetat, cauzele au fost inregistrate la sectie sub numele 303/P/2005 si 330/P/2005 si mi-au fost repartizate spre solutionare. In perioada martie - iunie 2005 nu au existat ingerinte in activitatea de urmarire penala, insaa, cu prilejul unei deplasari la sediul SC Somaco SA, am fost intampinati de catre domnul Ion Gegea, general in rezerva MAI, care ne-a spus, mie si domnului inspector Ionut Bratu, ca a fost trimis special de conducerea Ministerului Administratiei si Internelor sa se ocupe de afacerile lui Stefan Radulescu si ca, desi acum ne bucuram de sprijinul conducerii noastre, oamenii sunt schimbatori si putem sa asistam la o schimbare de atitudine la 180 de grade din partea conducerii.

Referitor la desfasurarea anchetei, am extins cercetarea penala fata de Stefan Radulescu pentru savarsirea altor infractiuni si, de asemenea, cercetarea penala fata de alte persoane, astfel incat in dosarul 330/P/2005, urmarirea penala a fost aproape finalizata, trebuind efectuate doua audieri si prezentarea materialului de urmarire penala, iar in Dosarul de urmarire penala nr. 303/P/2005 expertul Iorgoaia Eugenia trebuie sa depuna raportul de expertiza financiar-contabila. Acest raport trebuia depus inca de la 15 martie 2005, insa expertul desemnat tergiverseaza in mod voit depunerea raportului mai multe persoane sustinand ca acesta ar fi ajuns la o intelegere cu Stefan Radulescu, care este direct interesat in tergiversarea prin orice mijloace a urmaririi penale, asa cum am mai mentionat anterior. Probatoriul administrat demonstreaza, fara putinta de tagada, infractiunile savarsite de catre Stefan Radulescu si complicii acestuia, iar apropierea de final a anchetei a generat un nou val de plangeri penale impotriva mea si a domnului inspector Ionut Bratu, formulate de catre Stefan Radulescu si Constantin Chiochiu, impotriva carora am extins cercetarile, fiind singura modalitate de aparare a acestora, in fata evidentei probelor administrate. De asemenea, invinuitul Stefan Radulescu a declansat o noua campanie de presa impotriva mea, in ziarele Evenimentul zilei, Ziua si Romania libera, care au publicat articole denigratoare, construindu-mi-se o imagine de "procuror spagar", mentionandu-se ca "zilele de libertate ale procurorului Gherta sunt numarate", cu scopul evident de a se crea presiuni psihice asupra mea si premisele pentru conducerea PICCJ de a-mi lua dosarul. Am fost informat de mai multe persoane, anterior declansarii campaniei, cu privire la negocierile pe care Stefan Radulescu le purta cu mai multi ziaristi, care fusesera de acord cu publicarea de articole denigratoare la adresa mea si cu privire la iminenta declansarii campaniei, motiv pentru care, la data de 15 iulie 2005, am intocmit un referat pe care l-am prezentat conducerii sectiei, incare am mentionat, printre altele, ca impotriva mea s-a declansat o campanie de presa de catre Stefan Radulescu, prin care acesta urmareste sa determine inlaturarea mea din dosarele pe care le instrumentez, iar ulterior sa determine "solutionarea" lor pe cai mai putin legale. De asemenea, aspectele referitoare la incercarile lui Stefan Radulescu de a-si rezolva problemele pe care le are prin acte de coruptie au constituit obiectul mai multor informari pe care SRI le-a transmis PICCJ in cursul anchetei.

In luna aprilie 2005, ca urmare a cererilor formulate de partile civile SC Tofan Grup International SA si SC Danubiana SA, am intocmit o rezolutie de repunere a partilor insituatia anterioara savarsirii infractiunilor de catre Stefan Radulescu, insensul restabilirii structurii actionariatului SC Tofan Trans SA. Rezolutia trebuia inaintata pe baza de adresa semnata de conducere Registrului Independent "Monitor" SA, motiv pentru care am prezentat-o domnului procuror-sef Gheorghe Draghici; aceasta a dispus ca rezolutia sa fie analizata de catre domnul procuror-sef birou Irinel Paun si de domnul procuror-sef Andrei Niculae. Domnul Andrei Niculae si domnul Irinel Paun au intocmit doua Note, incare se precizeaza ca masura restabilirii nu este posibila, argumentele folosite demonstrat necunoasterea imprejurarilor cauzei, a legislatiei ce reglementeaza modul de tinere a registrelor actionarilor, transmiterea dreptului de proprietate asupra actiunilor nominative si proba calitatii de actionar, invocandu-se de asemenea lipsa practicii judiciare in materia repunerii insituatia anterioara in astfel de cazuri, desi, in Romania, jurisprudenta nu este izvor de drept in situatia data, ignorandu-se principiul de interpretare a legii "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", mai ales ca art. 170 din C.p.p. nu distinge in nici un fel intre diferite infractiuni. Notele intocmite cuprind si alte sustineri netemeinice, incercandu-se a se inocula ideea ca, de fapt, eu, prin aceasta rezolutie, incerc sa anulez inscrisuri false, masura posibila, potrivit art. 14 din C.p.p., doar prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila; in fapt, insa, daca domnii procurori ar fi sudiat dosarul cauzei, sau cel putin ar fi verificat sustinerile mele, ar fi observat ca Stefan Radulescu, fara a falsifica semnatura nici unui actionar, folosindu-se de prerogativele pe care legislatia i le conferea incalitate de administrator, a modificat structura actionariatului SC Tofan Trans SA, societate ale carei active valorau peste 7.000.000 de euro, iar rezolutia nu face decat sa constate ca hotararile si confirmarile emise de Stefan Radulescu nu au suport in transcrierile din registrul actionarilor, singurele in masura sa produca efecte juridice in privinta transferului dreptului de proprietatea asupra actiunilor, ca structurile actionariatului SC Tofan Trans SA comunicate de administrator Registrului Independent Monitor SA sunt nereale si sa restabileasca, cu caracter vremelnic, pana la pronuntarea unei hotarari definitive si irevocabile, structura actionariatului ilegal modificata de Stefan Radulescu, astfel incat actionarii SC Tofan Grup International SA si SC Danubiana SA, detinatori a 51%, respectiv 15% din capitalul social, sa-si poata exercita drepturile conferite de calitatea de actionar si sa poata conserva ceea ce a mai ramas din patrimoniul societatii, care a fost devalizata de catre Stefan Radulescu, fapte pentru care, de asemenea, s-a inceput urmarirea penala.

I-am prezentat apoi rezolutia doamnei procuror general-adjunct Gabriela Ghita, care a fost de acord cu opinia mea, insa mi-a cerut dosarul spre studiu. Domnul procuror-sef sectie Gheorghe Draghici nu s-a opus masurii, insa mi-a cerut re-analizarea unor aspecte ale rezolutiei, observatiile domniei-sale fiind pertinente. Dupa o saptamana, in biroul domnului prim-adjunct al procurorului general, Marcel Sanpetru, s-a facut o asa-zisa analiza a rezolutiei mele, la care au participat domnii Marcel Sanpetru, Gabriela Ghita, Gheorghe Dragici, Andrei Niculae si Irinel Paun; cei 5 mi-au spus ca nu sunt de acord cu masura repunerii partilor in situatia anterioara savarsirii infractiunilor, iar domnul Sanpetru mi-a comunicat ca, intrucat sunt in minoritate, urmeaza sa renunt la masura. Am comunicat ca nu sunt dispus sa renunt la masura, iar domnul Andrei Niculae mi-a cerut nota pe care o intocmise, fara a sti ca eu aveam o fotocopie a ei.

In prezent, rezolutia este la dosarul cauzei, nefiind infirmata, insa nu a putut fi comunicata Registrului Independent Monitor SA, in vederea aducerii la indeplinire, deoarece nici un reprezentant al institutiei nu este dispus sa semneze adresa de inaintare a rezolutiei catre societatea de registru.

In iulie 2005, Stefan Radulescu a declansat o campanie de presa impotriva mea prin intermediul ziarelor Evenimentul zilei, Ziua, Romana libera, Cronica Romana", iar PICCJ nu a luat nici un fel de atitudine, desi intreaga conducere cunostea ca acuzatiile care mi se aduceau erau neadevarate.

In 15 iulie 2005, am fost chemat de catre domnul procuror-sef sectie Gheorghe Draghici, care mi-a comunicat ca, din dispozitia domnului Marcel Sanpetru, urmarirea penala va fi realizata in dosarul 330/P/2005 de catre mine si de catre domnul procuror Francisc Hirsman, motivandu-se ca este bine ca rechizitoriul sa mai fie semnat si de catre un alt procuror, avandu-se in vedere si atacurile la adresa mea. La data de 22 iulie 2005, in timp ce ma aflam in concediu de odihna in statiunea Mamaia, judetul Constanta, am fost sunat de catre domnul procuror-sef adjunct sectie Andrei Nicolae, care m-a informat ca la data de 25 iulie 2005 trebuie sa ma prezint la sediul Parchetului pentru rezolvarea unor probleme, evitand sa-mi dea orice fel de relatii cu privire la natura acestora. Conform dispozitiei primite la data de 25 iulie 2005, m-am prezentat la sediul Parchetului, unde domnul Andrei Niculae mi-a inmanat Dispozitia nr. 2522/C/2005, emisa la data de 22 iulie 2005 si semnata, pentru Procurorul General, de catre domnul Marcel Sanpetru, prim-adjunct al Procurorului General, in al carei continut se prevedea ca, in conformitate cu dispozitiile art. 9 alin. 2 din Hotararea nr. 156/2004 a CSM, se dispune rechemarea mea la serviciu pentru perioada 25-26 iulie 2005, in vederea solutionarii unor probleme urgente care fac necesara prezenta mea. Totodata, domnul Andrei mi-a spus ca domnul Sanpetru insistase sa fiu chemat inca de vineri, 22 iulie 2005, insa, la interventia dumnealui, a fost de acord sa fiu chemat pe 25 iulie 2005. Cu aceasta ocazie, domnul Andrei Niculae m-a incunostiintat ca, potrivit ordinului domnului prim-adjunct Marcel Sanpetru, trebuie sa predau dosarele nr. 303/P/2005 si 330/P/2005 privind pe Stefan Radulescu domnului procuror Vladascau Cristian. I-am solicitat verbal domnului Andrei Niculae sa-mi comunice care sunt considerentele care au stat la baza luarii acestei decizii, mai ales ca, anterior plecarii mele inconcediu, la data de 15 iulie 2005, purtasem o discutie cu domnul Sanpetru, in urma careia se stabilise ca dosarele sa fie finalizate in cel mai scurt termen, dupa revenirea mea din concediu, mai ales ca urmarirea penala era aproape de final. Domnul Andrei a precizat ca este un ordin verbal al domnului Sanpetru si ca el nu poate sa nu-l execute, desi i-am invederat faptul ca acesta contravine legislatiei si nu are ca fundament considerente obiective, cerandu-i totodata sa nu se implice in redactarea unei rezolutii de preluare a dosarului de la mine fara a fi primit o dispozitiei scrisa de la domnul Sanpetru, singurele obligatorii daca sunt date in conformitate cu legea. Fara a tine cont de parerea mea, domnul Andrei a redactat pe un post-it de culoare galbena o rezolutie prin care se stabilea ca dosarele penale nr. 303/P/2005 si 330/P/2005 sa fie preluate pentru efectuarea urmaririi penale de catre domnul procuror Vladascau Cristian, care, la acel moment, nu era procuror in cadrul sectiei, iar in prezent s-a pensionat. intrucat rezolutia intocmita pe post-it nu expunea motivele care au determinat masura dispusa, am solicitat domnului Andrei sa redacteze o rezolutie motivata. Domnul Andrei, la data de 25 iulie 2005, a dictat doamnei grefier Anca Iaru o rezolutie pe care a datat-o, nu cunoastem din ce cauza, in 22 iulie 2005, in care mentioneaza ca motivele care au impus preluarea dosarului sunt: a) Dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul persoanelor de a avea un proces echitabil, intr-un termen rezonabil, dispozitii care intra in contradictie cu perioada de instrumentare a acestor cauze; b) Multitudinea plangerilor formulate impotriva organului de urmarire penala. Prin aceste motive, domnul Andrei a incercat sa dea o aparenta de legalitate masurii si sa ascunda motivul real al deciziei sale: ordinul domnului Sanpetru. In privinta motivelor invocate, acestea sunt neintemeiate, din considerente cunoscute si de catre domnul Andrei, dupa cum urmeaza: referitor la perioada mare de instrumentare a acestor cauze, aceasta este perfect justificata de complexitatea situatiei de fapt, de multitudinea de aspecte si diversitatea activitatilor infractionale savarsite de catre invinuiti, de numarul mare de persoane care au participat, cu sau fara vinovatie la savarsirea faptelor, de numarul mare de martori care au fost audiati, de modalitatile concrete de savarsire a faptelor care impun cercetari bine planificate, audieri repetate si confruntari, folosirea unor tactici si strategii de ancheta moderna si care necesita timp, de atitudinea lui Stefan Radulescu, care a interzis martorilor care nu erau angajati sa se prezinte la citatiile organului de urmarire penala, de incercarile acestuia si ale aparatorului sau, avocat Mihai Bogasiu, adanc implicat in activitatile infractionale desfasurate de clientul sau si "creierul" care a gandit multe dintre ele, de procedura folosita de avocat Mihai Bogasiu, care, anterior audierilor, convoca pe martori la cabinet si le indica raspunsurile ce trebuiau date si aspectele ce trebuiau ascunse organului de urmarire penala, de incercarile lui Stefan Radulescu si ale aparatorilor sai de a tergiversa prin orice mijloace urmarirea penala, asa cum rezulta si din documente. Or, a invoca nerespectarea dreptului la un porces echitabil, intr-un termen rezonabil, denota reaua-credinta a celui care le invoca, intrrucat studierea intregului material de urmarie penala de catre un alt procuror necesita foarte mult timp, datorita complexitatii situatiei de fapt si volumului mare de acte de urmarire penala si documente (peste 60.000 de pagini). De altfel, doamna procuror Elena Iordache, careia conducerea i-a repartizat acest dosar, cand a observat ca domnul Vladascau s-a pensionat, a refuzat sa preia cauza, apreciind ca, in noul context legislativ, masura i se pare vadit ilegala, iar pentru a studia un asemenea dosar si pentru a se putea pronunta in cunostinta de cauza are nevoie de 6 luni; este evident ca folosirea unui astfel de argument in justificarea masurii preluarii dosarului este absurda, masura insasi ducand la incalcarea dreptului la un proces echitabil, intr-un termen rezonabil; masura luata il ajuta pe Stefan Radulescu sa-si atinga scopurile urmarite: inlaturarea mea si o noua tergiversare a cauzei, si denota inconstienta celui care a dispus-o, de acum inainte, cu acest precedent periculos, orice persoana cercetata putand sa foloseasca metodele mai sus-prezentate (tergiversarea prin orice metode a urmarii penale, plangeri penale impotriva organului de urmarire penala, campanii de presa etc.), iar apoi sa invoce ca procesul dureaza prea mult si ca i s-a incalcat dreptul la un proces echitabil, intr-un termen rezonabil; recunoasterea de catre domnul Andrei in continutul rezolutiei ca urmarirea penala s-a efectuat in mod sustinut vine in contradictie flagranta cu masura dispusa, avand in vedere si principiul de drept potrivit caruia nimeni nu este obligat la imposibil (ad imposibilium nula obligatio), iar termenul rezonabil de desfasurare a procesului se apreciaza in functie de imprejurarile obiective ale cauzei, astfel incat sa se asigure atat respectarea drepturilor recunoscute de conventie, cat si realizarea scopului procesului penal.

Cat priveste cel de-al doilea motiv, respectiv multitudinea de plangeri penale formulate impotriva mea, acesta nu are absolut nici o relevanta, mai ales ca majoritatea au fost solutionate cu neinceperea urmaririi penale si in nici una dintre ele nu s-a dispus inceperea urmaririi penale. Analizand dispozitia nr. 2522/C/2005 si prevederile art. 9 alin. 2 din Hotararea CSN nr. 156/2004, am constatat ca rechemarea mea din concediu a fost ilegala, din urmatoarele motive: Hotararea CSM nr. 156/2004 stipuleaza ca "concediul de odihna poate fi intrerupt in cazul in care magistratul este rechemat, prin dispozitie scrisa a conducerii institutiei, numai in caz de forta majora sau pentru nevoi de serviciu urgente care fac necesara prezenta acestuia"; Vazand motivele invocate in rezolutie, rezulta in mod clar ca nu au existat nevoi de serviciu urgente care sa faca necesara prezenta mea, imprejurarile invocate fiind cunoscute incaa inainte de plecarea mea in concediu, singurele situatii care nu au existat anterior fiind Legea nr. 247/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 653/22 iulie 2005, care, in art. 61 alin. 4, prevede ca "lucrarile repartizate pot fi trecute altui procuror numai in cazul suspendarii sau al incetarii calitatii acestuia, potrivit legii, ori in absenta sa, daca exista cauze obiective care justifica urgenta si impiedica rechemarea sa" si ordinul domnului Sanpetru. Am tras concluzia, justificata in opinia mea, ca singurul motiv pentru care s-a procedat in modul expus a fost aparitia legii sus-mentionate, care lua procurorului ierarhic superior prerogativa de a trece in mod discretionar cauzele de la un procuror la altul si, stiut fiind ca legea intra in vigoare la 3 zile de la publicarea in Monitorul oficial, persoanele sus-mentionate au incercat, prin folosirea in mod ilegal a prerogativelor functiilor incredintate, chemarea mea in mod abuziv din concediu pentru a putea uza de putinul timp ramas pana la intrarea in vigoare a legii care le anula aceasta prerogativa si de a-mi lua dosarul. Nu cunosc motivele care au determinat acest comportament din partea conducerii si am refuzat sa cred spusele mai multor persoane care m-au avertizat ca exista legaturi vechi intre Stefan Radulescu si persoane din conducerea PICCJ. La inceputul lunii august 2005, mi s-a comunicat de catre mai multi colegi procurori ca sunt invinuit in dosare aflate pe rolul Parchetului National Anticoruptie si ca se discuta arestarea mea, situatie care a fost de natura a crea presiuni psihice asupra mea, din cate banuiesc, pentru a renunta la plangerile pe care le formulasem impotriva masurii ilegale de repartizare a cauzei catre un alt procuror.

In aceeasi perioada mi s-a comunicat de catre domnul procuror general Ilie Botos, prin persoane interpuse, ca sunt invinuit in dosarele DNA, iar la data de 11 august 2005, ca urmare a refuzului doamnei procuror Elena Iordache de a prelua dosarul, deoarece considera masura ilegala, am fost chemat de catre domnul Sanpetru, care, in prezenta doamnei procuror Iordache, mi-a comunicat ca sunt invinuit in dosarele DNA si ca ma sfatuieste sa renunt la aceste dosare, intrucat este mai bine pentru mine asa. Am cerut explicatii cu privire la infractiunile pentru care sunt invinuit, insa domnul Sanpetru mi-a spus ca nu cunoaste detalii. Avand in vedere situatia creata, m-am deplasat la DNA, unde am discutat cu domnul procuror general adjunct (de la acea vreme) Mircea Zarie, care mi-a comunicat ca nu sunt invinuit de savarsirea nici unei infractiuni. Cu privire la majoritatea aspectelor prezentate, l-am sesizat pe domnul procuror-sef sectie Gheorghe Draghici si pe domnul procuror general, insaa nu am primit nici un raspuns, nici pana in ziua de azi. Avand in vedere cele expuse, si asumandu-mi toate cele scrise in aceasta scrisoare emisa redactiei Exploziv-News, va solicit ajutorul, Dvs, prin mijloacele informative pe care le detineti, si cu profesionalismul care va caracterizeaza, sunt convins ca veti dezvalui, intr-o ampla ancheta de presa, toate itele incurcate ale afacerilor camarilei: Draghici, Muscalu, Radulescu, Tofan. Va multumesc!"

Sursa: http://www.detectiviasi.webgarden.ro/menu/demasca-pe-cei-corupti/un-procuror-diicot-demasca-mafia


http://www.vreaudreptate.ro/component/content/article/2-arhiva-mafiei/927-un-procuror-demasca-mafia-din-sistem-.html

Un comentariu:

  1. I-a preluat dosarele si i-a luat locul la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Brasov, procuroarea Muscalu Ramona. Seamana leit cu taticul ei Muscalu Gheorghe . Uite asa se transmit functiile ...

    RăspundețiȘtergere

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.