vineri, 16 ianuarie 2015

Angela Ciochina... bine ai venit printre noi, la cumpana amintirilor !



E greu sa-mi gasesc cuvintele ! In urma discutiei telefonice purtata cu Angela Ciochina, buna mea colega, prietena de scena. Cu sufletul in lacrimi, regasindu-ne dupa mai bine de 40 de ani, cum sa mai pot insira cuvinte ? Angela, draga mea, Angela ! Parca a fost ieri ! Anii adolescentei ne-au purtat pasii, sufletele, pe marile scene ale festivalurilor natioanele de muzica usoara organizate de marile municipii, 1968-1974.
Fiecare concurent reprezenta judetul din care venea, in urma unor concursuri castigate pe plan local, judetean, national. Angela Ciochina reprezenta judetul Neamt, eu reprezentam judetul Dambovita. 

Retraiesc emotiile trofeelor, marilor premii impartite de amandoua : Nufarul alb -Tulcea, Floarea de lotus -Oradea, Trofeul AMARA - Portativ ialomitean, Lampa minerului -Petrosani, Florile Ceahlaului - Piata Neamt, si cate multe alte festivaluri, Giurgiu, Buzau, Crizantema de aur, amintiri dragi, care ne-au adus, pe amandoua, in fata unui juriu special pentru anii 1970 - 1971, concursul tv : Steaua fara nume, organizat, la vremea aceea, de televiziunea romana. Toate vocile de marca ale scenei muzicii usoare romanesti au trecut prin emotiile festivalurilor nationale de muzica usoara si sccesul fiecaruia era incununat de trofeul Steaua fara nume. 

Doamne, ce vremuri apuse... timp... trecut... ! Angela, inalta, cu parul blond, cascada pe umeri, ochii albastri precum seninul cerului, glasul aidoma susurului de izvor. Asa mi-o amintesc, in luminile rampei, imbracata in rochia lunga, albastra si ea precum ochii aprinsi deasupra bujorilor naturali care-i colorau obrajii. 

Angela... acum, suntem amandoua marcate de varsta, probleme de sanatate. Ne-au ramas amintirile. Emotiile ma stapanesc, cum scena nu a facut-o niciodata. Iata-ne, de data aceasta, pe o scena paralela, mai putin cunoscuta de publicul larg : scena sufletului. Insingurate, coplesite de durerea neimplinirilor adunate o viata. Dar eu readuc in atentia iubitorilor de muzica imaginea ta din vremurile de demult cand ne imbratisam pe marile scene ale festivalurilor nationale. Si glasul tau cantand :  ``Da-mi mana, prietene ``, melodie difuzata in fiecare emisiune la Radio Club XXL Romania, in vremea cand am aflat ca ai fost internata de urgenta si suferinta ta a zguduit o tara intreaga ! Atunci, nu am putut ajunge la tine, bolnava fiind si eu. Nici acum, nu pot ajunge la tine, inca mai am de recuperat sanatatea pierduta in urma stresului, a zbuciumului in care am trait departe de atentia lumii. Dar si atunci, si acum, am fost si sunt alaturi de tine, povestind amintirile dragi din vremea adolescentei noastre. 
Angela, voi raspunde invitatiei tale la o cafea. Cred ca prin luna aprilie, cu ajutorul bunului Dumnezeu, caruia ii multumesc pentru toate incercarile, ma voi putea deplasa si eu. Pana atunci, depanam amintiri, la telefon, aici, in casuta mea virtuala. 
Bine ai venit printre noi, Angela Ciochina, draga mea draga !
Cu pretuire, Elena Toma
  
                                Angela Ciochina - Da-mi mana prietene
                             


                                 Angela Ciochină, un om frumos, o lecţie de demnitate

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/reportaje/angela-ciochina-un-om-frumos-o-lectie-de-demnitate-661529.html

p.s Angela, iti amintesti melodia N-am stiut lansata la Steaua fara nume ? Ti/o dedic.. cu drag... stiu ca iti placea mult :)

                         

5 comentarii:

  1. Primit pe facebook, din partea Angelei Ciochina >
    `` Multumesc mult.Sunt impresionata profund...LA MULTI ANI ! ``

    Raspunsul meu :
    La multi ani, si Dumnezeu sa-ti ajute. Voi veni la tine.. curand.. vom bea o cafea si vom rade si plange impreuna... si eu sunt singura.. si e grea singuratatea...

    RăspundețiȘtergere
  2. Angela Ciochina avea frumusete aparte, un zambet cuceritor si o voce ingereasca !.A lasat doar dulceata in urma ei.Ii doresc multa sanatate !
    Am ascultat-o intotdeauna cu placere !

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu puțin timp în urmă, la o emisiune radio prezentată de dumneavoastră doamnă Elena Toma și redactată împreună " Voci Nemuritoare" a fost un remember "Angela Ciochină". Dacă-mi amintesc bine, la propunerea noastră, ați plâns la telefon, atât de puternice au fost emoțiile stârnite de amintiri și mai ales de situația grea în care se afla doamna Angela. Am amânat emisiunea și apoi am difuzat-o ( subliniez, în direct). Sunt emoțiile de astăzi, ale dumneavoastră și ale noastre, iar slagărul "Dă-mi mâna prietene" a însoțit emisiunile următoare până la sfârșit...Vă mulțumin, dumneavoastră și doamnei Angela pentru acele vremuri, mai vechi sau mai noi! Cu simpatie, Lili și Costel

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu cred ca dna Elena Toma ar fi plans la telefon la propunerea cuiva (cred ca e o greseala de exprimare)...
      A plans sub imperiul emotilor ,cu drag pentru Angela si pentru clipele minunate si ireversibile ale tineretii lor,pline de amintiri comune ,de anotimpul cand se daruiau pentru muzica si muzica le facea fericite pe scena si in afara ei...
      doctor orz :)

      Ștergere
    2. rectificare : ptiuuuuu...emotiior

      Ștergere

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.