marți, 21 octombrie 2014

Harry Ross, Israel - Versuri...

Electra
Prin secole prăfuite
Şi cetăţi năruite
Mă întorc la tine, Electra,
Zeiţă a deminităţii umane
Pentru a-ţi lăuda fapta de a-l răzbuna,
Cu Oreste împreună,
Moartea lui Agamemnon,
Ucis mişeleşte de amantul mamei tale




L-aţi doborât pe uzurpator
Dar şi pe Cliyemnestra.
Mama trădătoare,
Faptă pilduitoare ,
Necunoscută în istorie
Până la voi


Prin Euripide – poetul vechii Elade
Povestea voastră ajuns-a şi la noi
Trăim o nespusă mândrie
Pentru tine, eroină tragică
A seminţiei omeneşti


Trădarea cere răzbunare
Iar tu, Electra, rămâi
Pentru veacuri
Cea mai vitează femeie
În mulţimea de femei


Aproape un miracol


Cum viaţa nu se opreşte
Cînd atîtea fiinţe se pierd pe drum.
Altele vin pe lume
Cu dureri şi ţipete,
Cu vaiete şi zîmbete
În locul celor plecaţi spre cîmpul veşniciei


Viaţa nu poate fi oprită
De războaie, de furtuni şi  revărsări de ape
Şi nu de cutremure terestre,
Ivite din tăinuite adîncuri  rupestre
Viaţa -i o magmă fierbinte,
Ce ţine focul viu al vieţii,
Arzînd mereu.


Cei ce adulmecă răul
Sînt corbii, păsări căzute în haos,
Declarînd ritos sfîrşitul
Fără niciun fel de adaos


Poarta sărutului 


Brâncuşi a săpat în piatră,
Cu geniu şi cu daltă,
Iubirea nepieritoare,
Neîntreruptă,
Din care lumea, de la facere pînă azi,
Se înfruptă


Cu o forţă fără egal,
Ce nu admite rupturi,
S-au contopit în piatră două făpturi
Într-un simbol regal.


Ne aplecăm fruntea
în faţa acestui miracol
Ca-n faţa Domnului din ceruri
Şi ne lăsăm seduşi de un sărut
Ce nu-i real, nu-i  carnal,
Plămădit  dintr-un   gînd tăcut


Iubito, de vom apuca şi noi
Viaţa de apoi,
Aşteaptă-mă în poarta lui Brâncuşi
Pentru a ne uni buzele
Într-un lung sărut,
care să însemne un nou început



Ochiul dimineţii 

             
ochiul dimineţii pare incert
mă cunoaşte, nu mă cunoaşte?
cine ştie
din atîtea fiinţe pămîntene
poate omite o mie,
un miliard
şi încă rămîn destule,
nu asta mă îngrijorează,
ci somnolenţa dimineţii
O zi care începe ursuză
cum arată la prînz
ori spre seară?
zilele seamănă cu noi;
suntem ciudaţi, bizari, morocănoşi,
de atîtea ori ne sculăm mahmuri
şi o ţinem aşa pînă noaptea tîrziu
trăim doar clipe senine, nu zile sublime
şi asta-i tot
E bine, e rău,
nici eu nu ştiu


Mor copacii, mor
 

Copacii mor în picioare
O metaforă uimitoare
Plină de sevă şi culoare.
Noi,  muritorii de rînd,
Visăm netulburaţi
La un grandios mormînt.

Copacii mor în picioare
Ca nişte fecioare
Neatinse de păcat
Trăit-au în furtuni
Şi arşiţe pustiitoare
Rămas-au mereu în picioare
Demni, puternici,
Sfidînd securea
Pofticioasă.

Acum, aproape de asfinţit
Stau neclintiţi
Nu plîng,
Nu se vaită,
Nu cer îngropări cu fast şi lume
Stau sobri şi  tăcuţi
De parcă viaţa a reînceput
Întru vrerea  celor drepţi
Netemători de moarte,
Ai naturii înţelepţi.




Marii uitaţi

Somn fără vise
sub grele pietre de mormânt
chipuri – stele
uitate de lume
dormind adânc


Le-am văzut pe ecrane late
dar şi pe ecrane mici,
le-am admirat pe scenă
le-am citit în cărţi
iubite au fost
în tot ce-au dăruit
gloria lumii le-a acoperit


Şi?
uitate sunt acum
pentru totdeauna
chipuri-stele
vremuri rele
vremuri grele
topind acele stele
în veşnicia  neluminii



Nebuloasa

O nebuloasă cutreieră
planeta
orice atinge
se stinge
iarbă, flori, fiinţe umane
ca-într-un cazan clocotind
lumea priveşte uluită
şi n-are nici o şansă
de scăpare.


O nebuloasă ne arde
feţele
și trupul întreg ne atinge
ne învinge

Un comentariu:

  1. Multumesc pentru frumoasele versuri pline de intelesuri ,frumoase si ele ; as dori sa fiu si eu copac si sa traiesc inconjurata de alti intelepti copaci !:)

    "Acum, aproape de asfinţit
    Stau neclintiţi
    Nu plîng,
    Nu se vaită,
    Nu cer îngropări cu fast şi lume
    Stau sobri şi tăcuţi
    De parcă viaţa a reînceput
    Întru vrerea celor drepţi
    Netemători de moarte,
    Ai naturii înţelepţi. "


    o eva

    RăspundețiȘtergere

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.