marți, 14 octombrie 2014

Harry Ross, Israel - OLIVER, un talent multilateral

Sînt oameni pe lîngă care treci cu indiferență. Sînt persoane care-ți atrag atenția prin înfățișarea lor fizică. Dar sânt și ființe care pur și simplu , te fascinează, fără a fi prea distinși sau trecuți prin şcoli înalte. Sînt simpli, naturali, simpatici, comunicativi. Acesta este Oliver, azi la vîrsta de 45 de ani, căsătorit, avînd o carieră dublă, reușită. Ne cunoaștem de foarte multă  vreme. Îl știu chiar de cînd s-a născut. Era un copil frumos, armonios, vesel. Ne-am împrietenit de la întîia privire. Și ne-am adorat de la primul schimb de cuvinte.



Prietenia  noastră durează de atunci. De mic, era hiperactiv și surprinzător. Mi-aduc aminte de o întîmplare care a stîrnit mimirea unui cartier întreg. Oliver avea pe atunci trei anișori. Într-o zi a dispărut de acasă și și-a băgat părinții în spaimă. Era căutat peste tot. Nimeni nu putea da nici o informație. Plimbîndu-se pe malul Mureșului din Atad, părinții îl descoperă la un soi de birt în aer liber, stînd la taifas cu un individ străin, la o halbă de bere. Stupoarea era generală. Mama îl luă  la rost, dar el se arăta calm și deloc speriat.
-   Ei, zise, stau și eu aici la o bere, nu fac nici un rău. Admonestat că a plecat de acasă, fără să spună un cuvînt, micuțul petrecăreț replică firesc: Dacă voi nu mă scoateți în oraș, am plecat de unul singur.
-   O altă întîmplare îmi vine în minte. Era o iarnă geroasă de nu puteai să arunci un cîine în stradă. Înfruntînd frigul și troienele, micul Oliver a pornit spre școală. A ajuns, evident, cu întîrziere. Învățătoarea i-a făcut observație. Băiatul aruncînd o privire panoramică asupra clasei,  zise:
-  Văd că sunt printre puținii elevi care au venit azi la școală. În loc să vă bucurați, mă luați la rost? 

 Nu lipsea mult ca Oliver să întoarcă spatele și să plece, dar învățătoarea și-a dat seama de gafa făcută și l-a reținut.
 

La opt ani, băiatul, însoțit de părinți, a aliat în Israel. Era un mare eveniment și o anume teamă de necunoscut. Țara era străină, limba greu de înţeles.Pentru studiul limbii ebraice, toți trei au fost repartizați la ulpanul din Maalot. Părinții urmau cursurile, băiatul se juca în stradă. A găsit repede prieteni. Nu doar atît. Spiritul lui receptiv și istețimea sa ieșită din comun l-au introdus în cunoștințe lingvistice în numai cîteva luni. Cînd părinții au terminat ulpanul și rătăceau prin cuvintele ebraice, Oliver  deja   vorbea cursiv. El a devenit viitorul profesor al părinților și asta așa a rămas pînă azi.
Adolescența nu l-a schimbat prea mult. Trebuie să spunem însă că i-a deschis pofta pentru acumularea a cît mai multe cunoștințe în diferite profesii. Dotat de la natură cu talent, Oliver s-a decis cu greu ce carieră să aleagă. I-ar fi plăcut să fie actor. Avea nu doar o înfățișare plăcută, dar și  atracția pentru interpretare. Mi-aduc aminte că încă  de la grădiniță făcea pe starul. Nu exista serbare la care să nu aibă el rolul principal. Dansa, recita, dialoga cu firescul unui mare actor. Păstrează pînă azi un album în care sînt fotografii de pe vremea cînd avea 4-5 anișori. Îl vedem în tot felul de scene, mereu în prim plan.
 Aici în Israel, a urmat un curs de joc actoricesc în fața aparatului de filmat. A sperat că va face film sau va prezenta reclame pentru televiziune, dar gîndul acesta nu s-a realizat. Atunci primi oferta de a juca într-o formație artistică de amatori care producea spectacole în hotelurile de la Eilat. A stat multișor pe acolo, apoi, la insistențele părinilor, a venit la Tel Aviv, în ideea să urmeze ceva mai serios. Neținînd la titluri academice, s-a înscris la curs de coafură de damă. Părinții au înghețat de supărare. Vedeau în fiul lor un viitor medic, arhitect sau avocat.
-  Vreau să fiu un om simplu, fu răspunsul băiatului.
A devenit coafor profesionist, dar patronii nu s-au grăbit să-i dea pe mînă foarfeca și clientura. L-au ținut vreme îndelungată să spele capete și să curețe atelierul. Băiatul s-a ambiționat și a plecat în drumul său, căutînd o altă carieră. A devenit voiajor la o companie care comercializa aspiratoare americane, apoi a muncit cu un tovarăș la construirea de copertine din lemn, apoi numai știu ce. Ba da. A deschis un salon propriu de coafură. Clientele nu au întîrziat să apară. Amabil, cuceritor ca bărbat, meșter în profesie, Oliver deveni repede cunoscut ca unul din cei mai buni coafori din orașul său.
Totuși foamea de a ști, de a se instrui nu l-au ținut doar în atelier. A urmat un curs de Reiki, avînd puteri pozitive în mîini, după care a urmat un curs de dans, altul de pictură, de contabilitate, de cultivarea încrederii în sine / emun iși/, iar acum vreo patru ani s-a înscris la un curs superior de consultanță financiară. Aici a dat lovitura.
Calificat multilateral, Oliver putea acum să facă orice. Dar el nu s-a desprins de salonul lui de coafură, unde are cliente care i-au rămas fidele ani la rînd. În același timp a deschis în centrul orașului un birou de consultanță financiară. Se ocupă mai ales de cei care au nevoie de împrumuturi bancare.
Ambele afaceri înfloresc. Nu face milioane, dar cîștigă destul ca să-și întrețină familia, mașinile și, în același timp să călătorească în lume. Iubește enorm Israelul, dar ține să cunoască străinătatea. A fost de două ori în America, de mai multe ori în Germania, apoi în Italia, Cipru, Franța, Bulgaria, Spania, Olanda, Londra, și, bineînțeles, în România.
Deși ocupat peste măsură, Oliver găsește timp să scrie și poezii. În ebraică, se înțelege. Mi le=a citit, este uimitor cît talent se ascunde într-un om. Sensibil la frumos, la binele fratelui, preocupat de idei, Oliver se exprimă cu ușurință în versuri albe, poate într-o zi va scoate o plachetă, arătînd lumii că nu e doar actor, coafor, creator de machiaje artistice, priceput în computere, dansator, ciclist împătimit sau consilier financiar, ci și un poet remarcabil.
Este la curent cu tot ce se întîmplă pe mapamond, dar pe primul plan este familia. Are o soție care a pus bazele unui laborator de patiserie și prăjituri, au împreună doi băieței adorabili; Ghai și Tom. Duc o viață de societate, se duc la spectacole, dar și la nunți, bar-mitzve, brituri. Agreați de părinți, de amici, soții Oliver și Noah sînt niște israelieni adevărați. Muncesc, se distrează, învață, călătoresc și țin cu rigoare toate sărbătorile evreiești.
Aș mai adăuga un amănunt semnificativ. Relația lor cu părinții este excelentă. Se văd cu regularitate, iau mese comune, se întîlnesc de sărbători, dar și cu ocazia unei zile de naștere sau de aniversare a căsătoriei Știu să fie prezenți în situații speciale, să dea o mînă de ajutor, să se îngrijească de sănătatea celor care le-au dat viață și i-au crescut în spiritul respectului și a bunului simț.
Oliver putea fi foarte bine un medic, un arhitect sau un avocat. Nu i-a lipsit nimic pentru a urca spre o carieră  la modă azi aici și aiurea. El a vrut să fie un om simplu, adică să rămînă fidel lui  însuși, împăcat cu sine, independent în decizii, liber în a cunoaște profesii pe care chiar dacă nu le practică, îi sînt familiare și oricînd pot oferi  o opțiune nouă, cu perspective sigure de realizare.
Practic, simpatic, amabil cu lumea, lumea îl agreează și-l consideră drept un om al cetății care merită iubire, respect și prietenia tuturor.

Un comentariu:

  1. Evreii sunt amabili cu lumea și lumea îi agreează, dar sunt ei adevărați iudei?

    RăspundețiȘtergere

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.