joi, 25 septembrie 2014

Ioana Vişinescu, te felicit... şi-ţi mulţumesc !

Era un pic mai înaltă decât pianul negru din sala de pregătire a tinerelor talente care frecventau cursul meu de canto deschis la Centrul Cultural din Piteşti.  Însoţită de mama ei, mi-a întins mâna în semn de salut şi pentru a se prezenta.
 - Îi place foarte mult muzica şi ar vrea să cânte, îmi spune mama Ioanei. 
 M-am uitat, adânc,  în ochii ei negri. Sclipeau, de emoţie. Îi simţeam neliniştea şi doream s-o liniştesc, cumva. O şi vedeam printre ceilalţi micuţi ai clasei.
- Mă bucur ! Vom învăţa, împreună, să iubim cântecul, dansul, poezia. Te rog, Ioana, cântă-mi şi mie un cântecel, unul care îţi place ţie mult, mult. Vreau să-mi dau seama de glăsciorul tău, de calităţile tale vocale, interpretative, atât cât şi cum simţi tu acum, îi spun micuţei, care mă privea ca pe un tablou :) 
Deodată, ochii i s-au dilatat şi, cu un zâmbet jenat, îmi spune că nu ştie niciun cântec.
Avea nouă ani şi jumătate, energică, dornică să cânte, deşi nu ştia niciun cântec. 
- Nimic mai frumos, spun, încurajând-o cu o îmbrăţişare. Tocmai de aceea ai venit la mine. Te voi învăţa să cânţi cele mai frumoase cântece. 



Aşa a început povestea noastră. A mea... şi a micuţei Ioana Vişinescu, un copil foarte disciplinat, muncitor, talentat, care a surprins prin răbdare, strădanie, abnegaţie, dedicată, exclusiv, învăţăturii, studiului, atât pe plan muzical, cât şi celelalte discipline şcolare, condiţie impusă elevilor mei. Au urmat patru ani de muncă susţinută, concursuri, apariţii tv, eforturi, speranţe, aşteptări încununate de împlinirile mult dorite. Urmărindu-i evoluţia, mi-am imaginat glasul ei interpretând muzica de jazz. A cam strâmbat din năsuc, la vremea aceea, fiind prea micuţă să simtă, să-nţeleagă ritmul de swing, blues, slow, etc... Dar, cu timpul, le-a prins, aşa, din zbor:))) şi chiar a-nceput, spre uimirea mea, să-i placă, după îndelungate exemplificări, desene ale formei sunetului, ritmului, papuci aruncaţi după ea, prin sala de pregătire, şi alte drăgălaşe manifestări, chiar în prezenţa părinţilor, care, dragii de ei, nu suflau un cuvânt, înţelegându-mi bunele intenţii. Apoi, rezultate, normal, cânta, în manieră unică, cu aranjamant orchestral unic, respectând linia melodică, dar ritmurile diferite, aşa cum îi stătea bine unui interpret, cu grad de dificultate, combinaţii între ritmuri, influienţe de jazz, nebunii frumoase. Dacă tot nu mai puteam urca eu pe scenă, să-mi mulţumesc şi eu sufletu', mi-am trimis elevii să cânte-n numele muzicii mele iubite.


Am colindat ţara, alături de părinţii ei, trăind emoţiile scenei, cu inima bătândă, să-mi sară din piept, urmărind-o, din spatele cortinei, cum cântă, fericită, cu sufletul înecat în lacrimi, la primirea premiilor. Retrăiam anii adolescenţei mele, când, pe marile scene naţionale, primeam premiile meritate. Doar că eu eram singură, neînsoţită  de părinţi. Cât priveşte profesor de canto, nici vorbă. Unicul meu profesor a fost, este şi va rămâne DUMNEZEU. El trimite oameni în cale, El se desăvârşeşte prin oameni. Aşa am ajuns să fac vocalize cu distinsa doamnă Florica Orăscu, cu doar două săptămâni înainte de a participa la concursul tv. Steaua fără nume. Aveam, pe atunci, 17 ani, laureată a 15 festivaluri de muzică uşoară, acceptată la Steaua fără nume fără a mai trece prin cele două preselecţii. 
Doamne, ce vremuri ! 


Revenind la Ioana, despre care scriu acum cu lacrimi în ochi...
Cu un repertoriu adaptat timbrului ei vocal, unic, temperamentui viguros aplicat în dans, mişcare scenică, Ioana a atins un palmares demn de invidiat, pentru numai cei patru ani de pregătire, concurând pe marile scenele ale Festivalurilor Naţioanle de Muzică pentru Tineret alături de tineri care o depăşeau cu mult, ca vârstă, dar şi ca timp alocat pregătirii, 6-8 ani pregătire în avans. Premiile I obţinute erau la doar câteva sutimi de Trofeu, dar eram mulţumită. La numai 11 ani şi jumătate, Ioana Vişinescu a interpretat What's up şi The show must go on

                               

Printre melodiile care i-au adus Ioanei faima, recunoştinţa, aprecierea pe plan naţional : Ain't nobody - Chaka Khan, New York, New York - Lisa Minelli, Up side Down - Diana Ross, Can Fight the MoonLight - LeAnn Rimes, What's up - 4 Non Blondes, Suflet de copil - Nicolae Kirculescu şi multe altele. 

De mai bine de cinci ani, Ioana dispăruse din peisajul artistic. Niciun semn de viaţă, nimic. Mă interesam, dornică să ştiu ce mai face, unde cântă, pe unde a mai fost, la ce festivaluri mai participase, etc. Aflam că este acasă, studiază, şi atât.
Zilele trecute, pe Facebook, primesc din partea ei un mesaj.
- Doamnă, aş vrea să vin la dvs. în vizită. 
M-am grăbit să-i răspund, emoţionată tare. 
- Desigur, Ioana, eşti binevenită, oricând. Te aştept cu toată dragostea. 
Urma să vină a doua zi, rugând-o să fie însoţită şi de mama ei, fiindu-mi dor să le revăd. 
Gândeam că vrea să participe la vreun concurs, să lucrăm ceva împreună. O aşteptam, cu dorul anilor trecuţi. A doua zi, la ora anunţată, la intare, Ioana, mama ei, un buchet de galbene crizanteme, îmbrăţişări, lacrimi, mi-au invadat sufletul, mintea, trupul. 

După câteva amabilităţi schimbate, Ioana îmi dă lovitura de graţie.
- Doamnă, am venit să vă spun că am dat concurs la Conservatorul din Bucureşti, secţia Jazz, şi am intrat cu medie mare.  Pentru asta, vă mulţumesc.
...............

Draga mea Ioana Vişinescu, credeam că m-ai uitat ! Flori, pentru tine. Sincere urări.  Mi-ai bucurat sufletul, şi pentru asta... eu îţi mulţumesc.  The show must go on
                                                                  Elena Toma 

                                   

7 comentarii:

  1. Cand Bunul Dumnezeu vrea sa ii simtim nu doar dragostea, ci si prezenta, lucreaza prin oameni ca Elena Toma. Domnul sa Va dea multa sanatate si binecuvantari nenumarate!

    Cu tot respectul,
    Otilia

    RăspundețiȘtergere
  2. o visina plina de dulceata si talent,succes mai departe,the show must go on !
    ...arunc si eu cu un curcubeu dupa tine,sa ajungi cat mai sus ! :)
    doctor orz

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari tinerei studente si dumneavoastra doamna Elena Toma !

    RăspundețiȘtergere
  4. ooooooo!!!!! Ioana , micuta cu ochi frumosi,curiosi,iscoditori..o stiuuuuuu si ma bucur tare mult pentru succesul ei , ma bucur pentru tine , stiind ca succesul ei inseamna bucuria sufletului tau , minunata Elena !:) O stiu de cand frecventa cursurile la scoala...o stiu de cand a cantat pe scena la un minispectacol inainte de un botez unde tu si doamna Ghitescu naseati...:) de atunci se vedea ca este o mica stea in expansiune ...ce minunata evolutie ! ce voce ! ce te mandreai cu vocea ei , cu ea...o numeai Unica Ioana mea ! Ce de munca !! Dar ce frumos !! Si ce fata frumoasa ! Felicitari Ioana ! Felicitari Elena !
    Simt bucuria alaturi de voi,dragelor !:) Cu drag,Silvia

    PS: Stii ca sunt fana ei inca de atunci,de cand o stiu ,da ?:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Silvioara mea dragă, mulţumim. Erai plecată în oraş, când a venit Ioana în vizită. Altfel, te chemam, extaziată, îţi dai seama. Dar Ioana a promis că va mai veni pe la noi. Ne vom bucura de ea. Ne va cânta ceva din repertoriul ei. Mi-a umplut inima de bucurie, mulţumire... Dumnezeu să ne ajute.

      Ștergere
  5. Felicitari, Principesa - si tie si micutei craiese careia i-ai indrumat pasii! Sa fi trait Freddy Mercury, ar fi avut ocazia sa vada ca specatcolul merge inainte - "Show goes on". Astept cu mari sperante sa infiintam Asociatia Club XXL si sa trecem din nou la treaba. E pacat ca "centerele" astea "culturale" - foste "case de cultura" au luat-o atat de razna. La Constanta lui Don'Rado Mazaro del Panarama, de exemplu, "in incinta casei de cultura" functioneaza restaurantul "Taverna Lautarilor" - "deschis non-stop. Invitati speciali Adrian Minune, Bogdan Artistu, Stefan de la Barbulesti, Sorin Copilul de Aur, Jean de la Craiova, Costel Biju" - cum scria pe un fluturas cu care cineva mi-a impoodobit parbrizul masinii.

    RăspundețiȘtergere

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.