miercuri, 24 septembrie 2014

Claudiu Mirică, solist trupa Stigma : "Era foarte dură, dar îi mulţumesc pentru tot "


"Dar sa cant, cu adevarat, am invatat de la doamna Elena Toma. Este o persoana cu o poveste impresionanta: a cantat ani de zile prin strainatate, a avut un accident groaznic in Israel, a ramas fara memorie cativa ani, o vreme a cersit... Eu am intalnit-o dupa momentul cand isi recapatase memoria si revenise in tara, cu ajutorul unor muncitori romani din Israel. Nu mai avea nimic. Odata cu muzica, mi-a transmis si experienta ei de viata. Tin minte... 
ca ma punea sa alerg cate doua ture in jurul blocului, apoi trebuia sa urc pe scari si, odata ajuns sus, in apartament, fara nici un ragaz, asudat si gafaind, ma obliga sa cant. Vocea presupune conditie fizica. Patru luni de zile n-am facut decat vocalize. Ca sa invat sa respir. Era foarte dura, dar ii multumesc pentru tot."
http://www.formula-as.ro/2005/673/lumea-romaneasca-24/claudiu-mirica-6131



Claudiu Mirică - amintiri XXL - 1997-2000 

Era prin 1997. Trecuse un an şi mai bine, timp în care tânărul meu elev, Claudiu Mirică, progresase şi venise momentul să urce pe scena unui festival naţional de muzică uşoară. La cei aproape 19 ani, student, părinţii şomeri, încă doi fraţi, Claudiu era talentat dar neajutorat. Niciodată, în cei trei ani de pregătire, nu am cerut plata pentru lecţiile oferite. L-am şcolit cu dragoste faţă de cântec, aşezând în simţurile lui tot ceea ce scena mă învăţase, dar viaţa îmi refuza. Există pur şi simplu. :)

.......
După lecţia din acea zi, printre altele, îi spun :
- Claudiu, participăm la acest festival... nu pentru premiu. Urcă în scenă, fii mesagerul cîntecului spre sufletul omenesc, cântă cum te-am învăţat. Chiar dacă nu luăm niciun premiu, anul acesta, ne pregătim mai bine şi încercăm anul viitor. Nu pot merge cu tine, sănătatea nu îmi permite să mă deplasez. Ţine-mă la curent, dacă treci preselecţia şi rămâi în concurs, îi spun elevului meu, în ziua plecării la festival.

A doua zi, ora 18, primesc telefon de la Claudiu.
- Sărut mâna, doamna Elena. Aici e minunat, am trecut preselecţia. Rămân în concurs.
- Felicitări, Claudiu ! Nu uita, cântă pentru mine, aşa cum eu nu mai pot cânta. Aştept telefon... să-mi spui ce se mai petrece.
.......
A treia zi, ora 22
- Doamna Elena, am cântat, ultimul, în concurs. Mi-am imaginat că sunteţi în sala de spectacol, undeva, şi mă ascultaţi. Sunt sigur, aţi fi fost mulţumită, dacă m-aţi fi ascultat. Cred că voi lua şi eu măcar o menţiune, ceva.
- Serios ? Bravo, Claudiu ! Dar, îţi amintesc, nu te-am trimis acolo pentru premiu, ci doar pentru a cânta cum îmi place mie să te ascult cântând, cum eu nu mai pot cânta. Totuşi, dacă ai noutăţi, ţine-mă la curent.
.......
A patra zi, ora 10
- Doamna Elena, am fost anunţat să mă prezint la sală. Asta înseamnă că am fost nominalizat şi eu printre laureaţi, pentru că, azi, repetă numai cei care vor cânta în gală.
- Bine, Claudiu, mă bucur pentru tine. Dacă ai luat vreun premiu, oricare, anunţă-mă.
 

Ora 14 - Doamna Elena, am câştigat Trofeul festivalului, îmi spune Claudiu, la telefon.
Nu puteam rămâne indiferentă. Am luat legătura cu Doina Ghiţescu şi Marilena Salan, celebre pentru activităţile desfăşurate în clubul nostru. Le-am dat vestea despre reuşita lui Claudiu, tânărul talent care, pe scena artistică, reprezenta şi Clubul XXL.
Seara, în lumina reflectoarelor, în timp ce Claudiu, aplaudat la scenă deschisă, se pregătea să cânte pentru Trofeul festivalului, l-am întâmpinat cu braţele deschise.
- Suntem mândre de tine, Claudiu. Vino să te felicităm, spun într-un glas Doina Ghiţescu şi Marilena Salan, strângându-l în braţe de îi pârâiau oasele fragile.
- Doamna Elena, ce-i cu dvs. aici ? Când aţi ajuns ? Doamne, ce nebunie, ce surpriză mi-aţi făcut.
- Ca orice nebună normală, am simţit nevoia să împărţim bucuria. Şi, cum nu puteam veni singură, iată-ne aici. Cele Trei Graţii de la Răsărit... sunt în umbra ta. Felicitări, Claudiu ! Şi eu sunt mândră de tine. 

http://elenatomaxxl.blogspot.ro/2010/02/claudiu-mirica-amintiri-xxl-1997-2000.html