luni, 14 mai 2012

Gigi Văsâi: Nevasta este singurul meu viciu.Restul sunt simple plăceri !

  


- Hai să mă stabilesc în Piteşti, mi-am spus, în urmă cu ceva timp, conştientă că posibilitatea de a reveni în capitală mă depăşea. În fond, întreaga mea viaţă a fost un fel de râsu' plânsu'. Eram deja obişnuită cu necesitatea de a mă adapta. Altfel, cum aş fi ajuns să scriu aceste rânduri ? Zis şi făcut, ca în bancul acela cu ursu'n pădure, în goana după iepuraş:). Cum, la vremea aceea, preţurile escaladau nebuneşte, m-am grăbit să ...

cumpăr o garsonieră. Asta era tot ce-mi puteam permite. Dar pentru mine, revenită la viaţă, amintindu-mi acei aproape cinci ani trăiţi în Israel, când sub cerul liber, când cine ştie printre ce dărâmături, garsoniera care mă locuieşte este un adevărat palat. Ce să-mi pot dori mai mult ? Animată de aceste gânduri, am dat iama într-un magazin de electonice şi alte alea, să-mi cumpăr trebuincioasele adaptate noilor dimensiuni. Scăldându-mi privirile pe rafturile magazinului GIREXIM, văd intrând un distins domn, după chip:)
- Aoleu, fraţilor ! Ce seamănă nenea ăsta cu actorul George Clooney, îmi spun, în gând, zâmbind. Diferenţa între cei doi consta în verigheta ce stralucea pe mâna distinsului domn, deja "ocupat", :) spre deosebire de nea Clooney, cel mai vânat celibatar de pe planetă. Cum eu eram în căutarea unui minifrigider:), am depăşit momentul. Dar gândul mi-a rămas la izbitoarea asemănare între cei doi. Recunosc, uneori, mor de curiozitate, pur şi simplu ! Dar, neavând pe cine întreba, la vremea aceea, cine ar putea fi distinsul domn, am lăsat întâmplarea pradă timpului, deşi mi-ar fi plăcut să schimbăm câteva cuvinte, tot pur şi simplu. L-aş fi întrebat, spre exemplu, ce părere are despre frigiderul Arctic, şi dacă merită să fie cumpărat. În fine, trecem peste ! :)

În căutarea personalităţilor argeşene, care trebuiau să apară în cartea mea : "Noaptea nu va mai fi acolo", vol.2, am cerut, telefonic, permisiunea dlui Gigi Văsâi, Preşedinte Grup de firme GIREXIM, să-mi acorde un interviu. De obicei, înaintea unui interviu, mă documentez.  Numai că, fiind din scurt, timpul nu mi-a permis să aflu mai multe despre distinsul domn. Cum oamenii de afaceri sunt veşnic ocupaţi, am alergat într-un suflet, dornică să nu pierd ocazia. Şi aşa, la ora şi data stabilită, m-am trezit într-un adevărat palat, în aşteptarea dlui Văsâi. 


În timp ce admiram arhitectura locuinţei, amenajările interioare, etc., rămân cu respiraţia suspendată pe o sintagmă splendidă, scrisă cu litere mari, pe un roşu aprins chiar pe una din coloanele care susţineau imensa încăpere.

"Nevasta este singurul meu viciu. Restul sunt simple plăceri."
- Ei, aşa mai zic şi eu bărbat ! Rarra Avis, nene, îmi spun în gând, simţind cum, brusc, nevăzut, neştiut, încep să-l iubesc pe dl Văsâi, eu fiind mare admiratoare a cuplurilor fericite, cu un respect imens faţă de familişti. O femeie este fericită când simte iubirea soţului. Nu-i mai trebuie nimic. Ce poate dori mai mult ? Aaaa... dacă se întâmplă ca soţul să fie şi din categoria celor cu capul pe umeri, care se zbat pentru trăinicia, bunăstarea familiei, ca în cazul de faţă, nimic mai frumos ! îmi spuneam sorbind cu nesaţ din cafeluţa adusă de o drăguţă doamnă, care s-a grăbit să mă asigure că nu este soţia dlui Văsâi. Logic, într-un asemenea palat, nu gazda primeşte invitaţii. :) 
Ce am simţit, trezindu-mă-n casa dlui Clooney de Argeş, nu mă-ncumet să spun ! :) În momentul în care a trebuit să dau mâna cu gazda, nimeni altul decât domnul pe care-l văzusem, cu ani în urmă, în magazinul GIREXIM, mi-a căzut, un pic, faţa:). Firesc, am cerut colegului care mă însoţea să imortalizeze momentul:)) Aşa întâmplare, vă daţi seama, nu putea trece nemarcată, cumva. Şi, oricum, aveam nevoie de câteva momente, să-mi revin.:) Amabil, dl Văsâi mi-a acordat cel mai frumos interviu realizat vreodată. 
 Cu o sinceritate uimitoare, nu a ezitat să-mi povestească truda depusă în ultimii 30 de ani pentru a urca pe treptele succesului.  
- Provin dintr- familie cu cinci copii. Am locuit alături de fraţii şi părinţii mei într-o singură cameră, dintr-un singur salariu. Mama, femeie simplă, ne-a îndemnat să învăţăm carte. Fără falsă modestie, atât eu cât şi fraţii mei am fost printre cei mai buni, chiar primii, la învăţătură. Casa aceasta am construit-o în timp de opt ani. Am pus în ea tot sufletul, pentru a oferi familiei mele confortul de care are nevoie. Aici locuiesc alături de fraţii şi părinţii mei. Am doi copii. Un băiat în vârstă de 3o de ani şi o fetiţă în clasa a 8-a. Sunt un om statornic. Am aceeaşi soţie, aceiaşi prieteni de peste 30 de ani. Educaţia căpătată în şcoală, lipsurile din copilărie, sunt vectorul rezultat care conduce către un succes rezonabil. Fericirea este un raport între ceea ce îţi doreşti şi ceea ce poţi obţine. 


În pragul sărbătorilor de iarnă urez celor peste 3000 de angajaţi ai firmelor mele multă sănătate şi împliniri " spunea, printre altele Excelenţa sa, dl Gigi Văsâi.

Privindu-l în ochii migdalaţi, mi-am zis doar: "Nebănuite sunt căile Domnului".
Elena Toma

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.