luni, 13 februarie 2012

Prof. Univ. Mircea Bârsilă - Monede cu portretul meu



Vineri, în jurul orei 13, am ajuns, în sfârşit, aproape de poezia scriitorului Mircea Bârsilă. Şi nu întâmplător. Îmi şoptise mie cineva că dl Mircea Bârsilă iubea, ca şi mine, şi poezia lui Nichita Stănescu. Doream cu ardoare să citesc ce anume cuprindeau cele două cărţi dedicate marelui poet:  


- Dimensiunea ludică a...poeziei lui Nichita Stănescu
- Introducere în poetica lui Nichita Stănescu, aduse sub lumina tiparului de  Editura  Paralela 45, Pitești, 2001-2006.

Însoţită de Vali, pe care l-am botezat "Opera", prescurtarea  lui "operator" :) iată-ne pregătiţi de interviul solicitat scriitorului Mircea Bârsilă, ales pentru emisiunile Arhiva de noapte şi Treptele succesului. Dialogul a decurs ...
calm, liniştit, înconjuraţi de aburii cafelei proaspăt pregătită, dar şi de Bill şi Amor, doi căţeluşi de companie, care, după ce m-au întâmpinat cu salutul specific limbajului canin, apărându-şi stăpânul :) au sfârşit, copleşiţi,  în braţele mele, iubindu-mă, pierzându-mă din priviri, pradă mângâierilor mele pline de afecţiune, drept răsplată. Memorabil, interviul. Iubesc să ascult povestitorii pătrunşi de amintiri răscolitoare, fascinaţi să fie însoţiţi, imaginar, în vremea începuturilor. După aproape două ore călătorite printre "cei mai frumoşi ani" ai dlui Mircea Bârsilă, am primit, cu autograf, ultima carte de poezie: Monede cu portretul meu. 

Fiind şi eu tot cam o oră fixă, fiinţă chiar greu de fixat, am ales, pentru cititorii blogului meu, poezia ....  :)
                                 
ORA douăsprezece fix
E marţi, ora douăsprezece fix.
Cu multă vreme în urmă
această oră îmi părea o fată înaltă şi blondă
plutind, în picioare, singură, într-o barcă.
A trăi vibrând ca un clopot tras de un clopotar surd.
" De undeva din cer cade un sărut rupând frunzele pomilor"
Un şobolan traversând în viteză oborul
printre orătănii şi hârburi.
Sunt o furnică şi trebuie să-i duc reginei mele un ac de molid.

Este ora când plânge întruna,
ca un copil care nu vrea să facă injecţii,
întunericul din lucruri, cu pietre
şi din repetatele noduri din gâturile uscate ale lămpilor.

O albină trecând dintr-o parte în cealaltă
prin gaura de sfredel din lemnul unei uluci.
E marţi, ora douăsprezece fix, mâine va fi luni.
Câteva case mai încolo este de-a binelea seară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.