miercuri, 8 februarie 2012

Elena Toma:La Şarpele Roşu, cândva ! Dom'le, ce viaţă era !

"Şarpele Roşu a fost o carciumioara care a fiintat intr-o singura incapere de cam 10x4 m , pe langa Piata Gemeni. Asezat, ca orice birt serios, la o rascruce -Str.Eminescu / Str.Galati - a fost ridicat la nivel de reper cultural boem de catre clientii sai. Cativa ani, aici se gaseau unii pe altii actori, muzicanti si publicisti care consumau putin dar trancaneau mult-despre ale lor si ale altora. Intre ei Gheorghe Dinica si Stefan Iordache erau figurile cele mai pitoresti si ...
mai cunoscute. Muzicantii care cantau aici pe o estrada de suprafata unei mese, au capatat notorietate si avant si datorita acestor clienti. Intre ei Nelu Ploiesteanu se pare ca este singurul care isi mai aminteste de unde a plecat si poate sa spuna fara greutate, cui datoreaza evolutia sa.

O vreme " Sarpele Rosu " a fost un restaurant la care era de bonton sa te duci si a fost un element foarte cunoscut pe harta Bucurestilor. Cine cauta o institutie sau o strada pe aici, daca i se spunea ca e pe langa Sarpele Rosu, se lamurea imediat. Dupa asezarea lui Gh.Dinica la casa lui langa o nevasta mamoasa si grijulie, crasma boema a inceput sa-si piarda stralucirea. Stefan Iordache venea si el din ce in ce mai rar pentru ca se ducea mai mult pe la casa de la Gruiu iar Nelu Ploiesteanu, de acum foarte cunoscut, avand angajamente multe si peste tot, mai canta aici doar la zile mari. Si astfel, Sarpele Rosu a fost,l a un moment dat, inchis. In urma cu cateva luni, casa in care a fiintat restaurantul arata paraginita si plansa, deodata.
La aceasta ora "Sarpele Rosu " este doar o amintire . A plecat si el odata cu adevaratul sau patron."
.......................

                         
Şarpele Roşu, la ceasul amintirilor. Am petrecut câteva nopţi de weekend, împreună cu membrii Clubului XXL, dornici să mai chefuiască după întâlnirile noastre, unice, la crama Hanul Manuc sau discoteca Km.0, în perioada 1996 - 2000, când Club XXL devenise de notorietate într-o Românie care-şi purta paşii pe drumul democraţiei. Fericită să-mi regăsesc colegii instrumentişi, din vremea când apăream în emisiunile tv, am cântat la Şarpele Roşu, spre deliciul membrilor Clubului XXL dar şi al mesenilor, nume de marcă: Adriana Bahmuţeanu, Florin Călinescu, Ştefan Bănică jr., şi mulţi, mulţi alţii. Pe scena mică deasupra căreia era afişat "FILARMONICA ŞARPELE ROŞU", sub privirile lui V.Ilici Lenin, care zâmbea din tabloul fixat pe peretele ce mărginea scena, am cântat alături de Nelu Ploieşteanu, Andrei Mihalache, acordeon, Marius Mihalache, ţambal, George, zis Şunculiţă, basist, şi numele clarinetistului, acum, îmi scapă. De ce mi-am amintit tocmai acum ? Fotografia lui Marius Mihalache, muzica înterpretată de acest tânăr, căruia i-am prevăzut o carieră de succes ascultându-l la Şarpele Roşu, emoţia provocată de albul nămeţilor ajunşi la fereastra Palatului Culturii Mele, toate acestea şi nu numai au deschis poarta nostalgiei. Amintiri, amintiri !Elena Toma
                        

3 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. fac parte dintre cei care au fost la sarpe inainte de a si deschide portile si cat timp a existat am fost prezenta , adevarat din cand in cand si atmosfera aceea este inegalabila iar povestea aceasta cu sarpele rosu este irepetibila. sunt fericita ca am fost contemporana cu acest fenomen , ii cunosc pe toti despre care vorbiti in materialul dv. imi sunt dragi si ii iubesc , pentru cei dusi la stele ma rog iar pentru cei ce nu au cunoscut fenomenul ... sunt un pic trista ...ar fi meritat cu prisosinta , va jur .... de sarpele rosu mi e cel mai dor !

      Ștergere
    2. Sunt în asentimentul dvs. Odihnă veşnică celor care ne-au încântat sufletele. A fost cândva... "Şarpele roşu ! "

      Ștergere

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.