duminică, 9 octombrie 2011

Şerban Georgescu - Memorial, Piteşti, 2011 - Elena Toma








Cu o întârziere provocată de un colţ al vieţii în care m-am înfipt fără să vreau... de era cât pe ce să ajung lângă bunul meu prieten Şerban, revin la Memorialul dedicat compozitorului argeşean.

        Dragă Şerban. Ştiu că, ... de acolo, din înălţimi albastre, ţi-a mai crescut o inimă, văzând respectul de care te bucuri, aici, printre argeşenii tăi, oameni de suflet, care nu te vor uita niciodată. Nu spun ce am simţit stângându-ţi în brate fetiţa, Alexandra. Nu spun cu ce emoţii am aşteptat-o pe Eniko, soţia ta, surprinsă de evenimentul pregătit de Asociaţia de Tineret Muntenia şi Asociaţia Culturală Corul Veteranilor Mihai Viteazul, sub egida Primăriei Piteşti, Prefectura şi Consiliul Judeţean Argeş. 
      Când am anunţat-o pe Eniko, telefonic, cu două zile înainte, ne-a podidit plânsul, pe amândouă. Suspinând, asculta cum îi povesteam despre proiectele noastre. Dar te-ai grăbit să pleci... şi m-ai lăsat şi pe mine, aici, fără acoperire. Ai văzut cât de frumos am primit-o pe Eniko. Lacrimi în suflet, pe obraji, amândouă, în momentul în care ne-am îmbrăţişat. Eniko  a primit o cupă şi o diplomă de excelenţă, din partea celor care îţi iubesc creaţiile, înmânate de dl prefect de Argeş Gheorghe Davidescu. Şi eu am primit o cupă şi diplomă, pentru tot ce am realizat în Argeş şi alături de tine. 
         Am vorbit cu atâta patos  încât, un pic împinsă şi de alte întâmplări ulterioare Memorialului, dacă nu m-aş fi potolit, aş fi fost mai aproape de tine, pentru totdeauna. Dar, se pare, mai am de împlinit proiecte şi mai zăbovesc printre oameni. Şerban, prietene ! Priveşte-ţi soţia, fetiţa, prietenii adunaţi în jurul numelui tău. Şerban, nu mai pot scrie. Tu ştii cum sunt eu, în faţa emoţiei. Abia m-am ridicat, un pic ! Te salut, cu lacrima-n suflet, om drag. Dumnezeu să-ţi dea odihna binemeritată. Fie-ţi ţărâna uşoară, prietene !

 Această fotografie a fost realizată în momentul în care citeam 
"Maimuţisme" din cărticica "Maimuţa de mătase", în care am consemnat gândurile inspirate de discuţiile noastre şi aşa s-au născut 
                             " Tu mă vezi Altfel ", 
            " Vreau să mai pot crede în Dumnezeu " şi altele.

                              Lumină, gânduri curate şi flori, pentru 
                                     Şerban Georgescu !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.