Eram tineri, frumoşi, în peisajul timpului întins sub privirile noastre - Elena Toma

În liniştea nopţii, uneori, concertul greierilor cuibăriţi sub fereastra mea mă trezeşte din somn, avertizându-mă că am omis una, alta, gravate în timp. Această pânză neliniştită, care ne adună, aidoma unei insule de lumini, să-i descoperim dimensiunea: 

                                        TIMPUL. 

De câteva zile, am primit câteva fotografii din anii de liceu. Au apărut, brusc, parcă  pentru a întregi întrebarea " Ziceai ceva de... 30 de ani???!!!" venită din partea unor ochi alb-aştri ". Incapabilă să fac vreun comentariu, le-am arhivat într-un folder, neîndrăznind să le privesc. Abia acum, am redeschis cutia amintirilor. Tineri frumoşi zâmbesc, pivotând unul spre altul, gravaţi în lungi fâşii de timp, în lumea luxuriantă a culorilor înşelătoare ale vieţii. Zorii mă prind iar în faţa lor, dezarmată de profunde transformări. Luna, oglindă gigantică, se retrage în adâncul Universului lăsând descoperite chipuri inocente, sub tavanul lumii pictat cu lumini.

                                Cine sunt inocenţii din fotografii ? 

                  Colegii mei din clasa a XII-a, într-o pauză de nemurire.

Anca Delia Iliescu, Nicolae Stan şi Coca Zamfir. Anca Delia şi Coca Dina, cele mai înalte fete din clasă. :)

Eu, romantică incurabilă:), în braţele colegului Costel Capmare, proaspăt învins de o relaţie fulgerătoare, care l-a lăsat descoperit. M-am oferit, atunci, pe moment, să-i acopăr golul:)) numai în fotografie:)

                                                                                        

                  Înainte de examentul de bacalaureat, în rândul de jos, 

                                    alături de Anca Delia Iliescu