joi, 16 iunie 2011

Nebuni frumoşi dintr'a - 5-a D! Privindu-vă, m-am speriat de moarte - Elena Toma


 Arc peste timp, pentru nebunii mei frumoşi, clasele 5-8 D

Cu surle şi trâmbiţe, la rugămintea mea, chiar insistenţele mele, ziua de 27 mai ar fi trebuit să mă găsească alături de foştii mei colegi, cei mai nebuni frumoşi ai claselor 5-8, şcoala generală  nr. 5 din Târgovişte. În incinta unui elegant restaurant din urbea mea natală, cina festivă pregătită cu mari emoţii aştepta un grup de copii de  vârsta a doua spre a treia:)) format din...
Anca Iliescu, Lucica Matei, Titi Marinescu, Adrian Florea, Geta Dinu, Istrate Florina, Posteucă Ion, Adriana Dafu, Mira Marcu, Emil Marinescu, Mariana Badea, Cristian Gâlă, Mariana Nistorescu şi… şi… mai cine ?:))).. 
                 marea absentă, Elena Toma, desigur. :)))

Mă credeam pregătită sufleteşte, după propriile-mi scenarii, să fac faţă emoţiilor, să nu mă prăbuşesc mai mult de limita la care m-a adus viaţa.  Visam cu ochii deschişi, cei mai nebuni elevi ai clasei a 5-a D.
 Noaptea dinaintea marii întâlniri, aglomerată cu imaginea lor, dar şi a mea, la vârsta de 10-14 ani, persista, vie, adânc înrădăcinată în sufletul meu. Amintiri hazlii încolţeau zâmbetul în inima mea bolnavă de armonie, nevoia de echilibru, dorul de anii copilăriei. Jucam fotbal, pe terenul din curtea şcolii. Urlam de fericire, când marcam câte un gol în poarta băieţilor. Trântindu-i la pământ, să nu ne stea în cale, sfârşeam meciurile în hohote de râs, cu hainele terfelite de transpiraţie, plini de praf, rupţi de oboseală. Amintirea cea mai importantă este legată de Adrian Florea, domnul care ne priveşte " stând pe scaun", colegul meu de bancă, printr-a 6-a, cred. Îi datorez cariera artistică, episod pe care-l voi povesti pe următoarea pagină:)) Din cauza lui, am renunţat la Istorie şi am ales muzica. Trebuia să fac dovada că voi reuşi, să spăl, cumva, ruşinea clasei D a şcolii generale nr5.
Ziua cea mare a sosit. Ne mai despărţeau 4-5 ore. Aşezându-mă în faţa oglinzii, pentru a-mi verifica ţinuta, m-am speriat de chipul straniu care-mi zâmbea, stingher, privindu-mă drept în ochi. 

- Ahhh ! Cine este femeia din faţa mea ? Îmi aminteşte de maimuţa de mătase, femeia fără nimeni, femeia fără nimic! Ah ! Unde dispăruse inocenta cu părul legat în codiţe, care alergase toată noaptea prin visele mele  ? mă-ntreb, şocată de imaginea străvezie, care-mi urmărea mişcările, în oglinda martoră dezastrului.

Şuvoi de amintiri, clişee parcă din alte vieţi, îmi invadaseră mansarda. Circuitele mele nu erau de acord ca femeia din oglindă să se arate colegilor rămaşi copii în amintirea ei.  Pe scurt : mi s-a făcut rău. Am chemat ajutoare. Gâfâiam, ca în finalul unei nopţi de dragoste beată, cum scrisesem eu într-un mănunchi de gânduri.:)) A venit şi un medic, normal ! Mi s-a recomandat să nu plec la drum. Înfrigurată, scuturată de frisoane, conştientizam, abia în acele momente, trecerea timpului. 
- Ah ! "Aş vrea iar anii tinereţii şi mintea mea de acum", îmi repetam, formând numărul de telefon al colegei Anca Iliescu. Trebuia să-i anunţ că, din cauza bătrânei din oglindă, nu pot ajunge la întîlnire. Plângeam, explicam starea depresivă care-mi curmase elanul, pierdută-n amintirile copilăriei. Am rugat să-mi fie trimise fotogtafiile, să-i revăd, pentru început, doar în poze, pentru a mă obişnui cu noua lor înfăţişare, în ideea revederii, cu altă ocazie ce urma să fie stabilită ad-hoc, la cina festivă din acea seară. Deşi am primit fotografiile de câteva zile, abia acum am avut puterea să le privesc. Lacrimi amare brăzdează timpul. La următoarea revedere, când vom participa mai mulţi, voi fi nelipsită. În fotografii, sunt nebunii frumoşi din clasele 5-8 D, şcoala generală nr. 5, Târgovişte:))
 ................................................

"mi-ar fi plăcut să nu treaca anii atât de repede , să nu avem regrete , să nu ne amintim de adolescenţa atât de pură, nevinovată ! şi cam atât ! să nu par 
m e l a n c o l i c ă."


11 comentarii:

  1. Elena, unde eşti tu? De ce nu eşti acolo? Ştiu...ştiu...eterna poveste... SG.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am citit si privit aceste calde amintiri, draga mea, un arc peste timp din realitatea aceasta intr-un timp mai domol, mai frumos! Acei nebuni frumosi care ati fost si sunteti!
    Pacat ca odata privintu-te in oglinda ai lasat mintea sa-ti domine reactiile, oprindu-te la prima imagine redata!
    Absenta Elena ( fricoasa Elena!) ar fi trebuit sa treaca dincolo de acea imagine, pasind in interiorul ei, caci doar acolo esti Tu, cea adevarata, stii bine asta!
    Inca mai ai de luptat, cu totii avem de luptat pentru echilibrul intre minte si inima...
    Multa sanatate, Elena! Se vor mai ivi si alte ocazii la care sper sa-ti faci curaj, sa treci peste inerenta amprenta lasata de timp pe camasa sufletului inca de la nastere.
    Cu drag citire, Irina Lucia

    RăspundețiȘtergere
  3. SG... cine eşti, bre, matale, care ştii eterna poveste ? :)) Mulţam de trecere. După cum reiese din poveste, NU am fost în stare să fac faţă emoţiilor atât de bine educate, pentru actul artistic desfăşurat pe scenă, în lumina reflectoarelor. Nu ştiu să mint, nu mă pot minţi!
    De data aceasta, emoţiile m-au copleşit, semn că se resimte lipsa pe scena vieţii.

    RăspundețiȘtergere
  4. dumitrana_liviu: FOARTE FRUMOS SI FOARTE EMOTIONANT ! SINCER ,EU NU STIU DACA AS REZISTA LA ASA CEVA. NU CRED CA FACE BINE LA SANATATE ,FIE EA SI CEA MENTALA SAU MINTALA . NICI NU STIU CUM SE SPUNE CORECT
    Last message received on 6/16 at 6:17 PM
    .........
    Liviu,
    :)))ambele cuvinte au cam aceeaşi semantică.
    Mentalul meu nu se putea racorda momentului revederii, de aceea, am clacat ! Dar, privindu-i, acum, mă voi obişnui cu ideea că timpul nu poate fi oprit şi destinul îşi vede nestingherit de treabă. Dumnezeu ne-a călăuzit, pe fiecare, după cum ne-a fost scris să călătorim... prin în această viaţă, în drumul evoluţiei spirituale, întru eternitate.

    RăspundețiȘtergere
  5. Irina Lucia... ai intuit corect: "fricoasa Elena."
    Şocul a fost atât de puternic încât nu i-am putut face faţă. Abia după am început să gândesc, am realizat că nimic nu este întâmplător, iar regretele s-au dsipat. Dumnezeu mi-a arătat ăncă o lecţie de viaţă în faţa căreia m-am "fâstâcit", copil prostuţ fiind, în acele momente. Mulţumesc de trecere.

    RăspundețiȘtergere
  6. Uuuuffff!!!
    Pacat! Mare pacat ca nu ai fost la acea revedere!
    Acolo, ai fi realizat draga Elena Toma ca, de fapt, la aceste “actiuni romantice” ne revedem cu drag pentru a redeveni fie si numai pentru citeva ore cei care am fost cindva, in copilarie sau adolescenta, cu gindurile, iluziile, sperantele implinite sau nu, asa cum eram noi atunci: frumosii nebuni ai acelor ani de neuitat!!!
    Ne revedem NU pentru a ne analiza daca ridurile au aparut, daca suntem grasi, frumosi, destepti, uriti, cu burta sau fara, cu chelie sau fara, bogati sau nu!!!
    Daca la aceste intilniri ne prezentam doar pentru a ne etala CV-urile pompoase si euroii dobinditi-nu-stiu-cum si pentru a arata si epata ca suntem mai bogati unii decit altii, mai bine stam acasa.
    Pacat! Mare pacat ca nu ai fost la acea revedere!
    Toate urarile de bine, Dorel Pietrareanu, un dimbovitean pur singe...

    RăspundețiȘtergere
  7. Dorel,
    Era să mor de tristeţe. Nu ştii, prin ce emoţii am trecut ! Cât m-a durut trecerea timpului.
    Destin ! Fug de lucrurile care mă dor. Am uitat să trăiesc.

    RăspundețiȘtergere
  8. Tu uiti un amanunt, draga Elena Toma!
    TU ai fi avut ce povesti acolo!!!
    TU ai avut o viata fantastica, grea, tumultoasa etc!
    TU esti o invingatoare!!!
    Ceilalti, ca si mine, au avut o viata... oarecum normala, nu neaparat anosta!
    TU ai suit GOLGOTA in... Israel!!!
    TU esti number 1!!! Capisci?
    Opreste-te din a-ti plinge de mila!
    TU ai izbindit!
    Si nu te mai intreba (cind nimeni nu te intreaba !!!) cine te ajuta!
    EL te ajuta!!!
    Asta este si ideea fundamentala a ultimei tale carti, in curs de aparitie!
    Sarut mina!
    Toate cele bune, Dorel Pietrareanu
    PS Doamne, ce bine arata dimbovitenii (tirgovistenii) mei!!!

    RăspundețiȘtergere
  9. Dorel...
    e minunat să simt că ai înţeles ce am scris în cartea "Noaptea nu va mai fi acolo"
    Tot respectul ! Trebuia să ne regăsim, spun şi eu ca Ion Ţugui, Dumnezeu să-l ierte !

    http://elenatomaxxl.blogspot.com/2010/02/ion-tugui-stiam-ca-vei-veni-te-am.html

    Altfel, în momente ca acesta, cine, dacă n-ai fi existat, mi-ar aminti că exist ? Mulţumesc, prietene !

    P.S 1- Hai, lasă ! )) Şi tu araţi bine ! Sunt mandră de voi, dâmboviţenii mei ! :))

    P.S 2- Te invit, împreună cu soţia ta, să participaţi la următoarea noastră întâlnire. Vom fi mai mulţi, data viitoare. Prezenţa voastră ne-ar onora. Mai ales că suntem cei mai nebuni frumoşi, iar prezenţa unui pământean, diplomat miliar, like you, îţi dai seama. Parcă te văd povestindu-ne "Amurgul coloneilor" - cartea ta.

    RăspundețiȘtergere
  10. Da, probabil ca a trebuit sa ne regasim dupa 38 de ani
    ca sa-ti pot spune lucrurile acestea, atunci cind trebuie si cind ai nevoie!!!
    Asa o fi fost scris!
    Poti sa negi?!?!?! Eu, nu!
    Sarut mina!
    Toate cele bune, Dorel Pietrareanu
    PS Apropo de PS2, mai discutam. Aceasta, in limbaj... diplomatic (militar!), nu inseamna nu!

    RăspundețiȘtergere
  11. Dorel,

    sărut albastrul din privirea ta ! salutări dnei Sonia, flori şi o răţuşcă, ştii tu de care:)))Elenei.

    RăspundețiȘtergere

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.