marți, 24 august 2010

Cum ar fi mai uşor ?! scris de Elena Toma

m-am întrebat dacă n-ar fi mai uşor fără trup
atât de puţinele tale braţe nu ar mai putea cuprinde
văpaia din mine orizontul ce se îneacă în mare
fără să ştie de ce azi nu mai ştiu cine sunt
un alt răsărit marea întinsă ca o lumină
finalul prezentul un nou început


mă locuieşte un copac bolnav
m-a invadat bolborosind incantaţii
urzind un apartament printre crengi de ocazie
în care să poată iubi fără margini crescute
să poată dormi ca un nou născut

alergi spre mine crezând că sunt petecul de speranţă
închisă ermetic în cupele sânilor cu talii de pere
noaptea se uită la noi prin ochii ferestrei
să te aştept ne vom rostogoli în inexplicabil
azi nu mai ştiu cine sunt
mă întreb n-ar fi mai uşor fără trup

Un comentariu:

  1. Am gresit

    Am gresit c-am incercat să te visez
    Si chiar mă-ntreb de ce te mai păstrez
    In gandul meu?
    In fiecare noapte
    Ţi-aud ecoul in ascunse soapte
    Te pot ierta, dar nu pot in uitare
    Să te ascund... durerea-i mult prea mare!
    Si mă tot pierd in somnul ce mă iartă
    Că bantui peste tot cu a mea soartă...
    Chiar am gresit că n-am dorit să pleci?
    Mă urmăresc secundele prea reci
    In care asteptam zambetul tău
    Ca pe-o lumină a sufletului meu.
    Si-am asteptat, dar n-am găsit in vis
    Nimic din ceea ce tu mi-ai promis...
    Poate gresesc că-ti dau iertarea mea,
    Nici nu prea cred că-ti pas-acum de ea
    Mă-ntreb si-acum de ce te mai păstrez
    In gandul meu si incă te visez...
    Greseala mea a fost că te-am crezut
    Si poate de aceea te-am pierdut...
    Cand fericirea ta va fi deplină
    Iti voi trimite o rază de lumină
    Te va-mbrăca-n albastru infinit
    Iar eu mă voi ierta că te-am iubit…

    poezie de Mariana Eftimie Kabbout

    RăspundețiȘtergere

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.