vineri, 26 martie 2010

Viaţa e rotundă ! Când Dumnezeu împlineşte destine !

Pe Facebook, am ascultat un videoclip care m-a fascinat. Cum se obişnuieşte, am comentat. Privind mai atent fotografia userului care postase videoclipul, m-am trezit rătăcind printre amintiri. Îmi părea cunoscut numele, ochii mirifici m-au şocat. Emoţionată, temându-mă să nu par ridicolă, am început să citesc mai atent paginile celor doi useri Cristian If şi Epureanu Dragoş, care păreau că se cunosc. Am reuşit, astfel, să reîntregesc o parte dispărută din amintirea mea !
Comentariile la videoclip

- Cristian If - Super
6 martie la 20:32

- Epureanu Dragos - continuam
8 martie la 21:55

- Elena Toma - frumos. Dragos, ne stim ?
21 martie la 08:02 ·

- Epureanu Dragos - multumesc , sunt dragos epureanu, LIPTc, et2, seri de muzica si chitara, jazz, si toate cele bune.
20 martie la 20:28

- Cristian If - Multumesc Elena. Am discutat cu Dragos Epureanu despre tine si despre anii de liceu. O seara super iti doresc !
21 martie la 18:31

- Elena Toma - Cristian, aminteste-mi, am fost colegi de liceu ?
21 martie la 20:04

- Cristian If - Eu si Dragos eram in liceu, in LIPTc (Dr. Taberei), iar tu, dc. nu gresesc, erai la postliceala. Dc. gresesc, scuza-ma. Oricum,te rog, anunta-ma dc gresesc sau nu. Multumesc!
21 martie la 20:28


Mi-au revenit amintrile. După liceu, renunţasem la facultatea de istorie pentru care mă pregătisem. Mă obliga să profesez la sat, şi proiectele mele artistice nu îmi permiteau plecarea din capitală. Am urmat, printre altele, cursurile şcolii tehnice de telecomunicaţii din MPTTR, Bucureşti, Dr. Taberei. Diploma mea de bacalaureat a rămas în arhiva acestei şcoli. După un an de curs, Ceauşescu a dat o lege care ne-a făcut pe mulţi să renunţăm. După absolvire, eram obligaţi să facem stagiatura în unităţile PTTR din localitatea de provenienţă. Nu mă puteam întoarce în Târgovişte. Eram distribuită în emisiuni tv, înregăstrări radio, contracte în străinatate. M-am retras fără a-mi lua diploma de bacalaureat. Intrasem cu 10 la oral şi 9,74, în scris. Obţinusem şi bursă. Aici, i-am cunoscut pe Dragoş şi Cristian. Erau în anul doi de liceu dar muzica ne-a unit. Nu a contat că faceam parte din cursul superior al MPTTR. Într-adevăr, minunate orele de muzică, mai ales cu participarea d-lui profesor Nicolae Epureanu, tatăl lui Dragoş. Gândul m-a purtat la jurnalistul piteştean care, într-o fiţuică cu pretenţii de cotidian, în urmă cu 4-5 ani , mă umilea... scriind despre mine :
Elena Toma, această madamă de cartier, care nu are nici măcar diplomă de bacalaureat, şi-a lansat al doilea vol, romanul Greşeală de tipar.

Un gând pios, d-lui Epureanu Nicolae. Odihnă veşnică !
Cristian, Dragoş, mă bucur să vă regăsesc. Chiar şi după 35 de ani !
Viaţa e rotundă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.